Oare, ce-i onoarea, domnilor jandarmi?

Intr-un comentariu la articolul "Jos ciorapul de pe fata, domnilor jandarmi!", postat pe site-ul editiei electronice a saptamanalului Indiscret, un cititor care semneaza Aldo Moro imi spune, textual: “dumneata ai stat 30 de ani in structurile m.a.i. dar ai facut numai cafele si plecaciuni la sefi, nu te-ai confruntat niciodata cu strada”.
In ceea ce priveste cafelele si plecaciunile facute sau nu sefilor, pot relata fostii mei colegi, care m-au cunoscut dupa faptele mele, nu din comentarii si barfe. De asemenea, cei care doresc sa stie cate ceva despre activitatea mea in structurile M.A.I. pot gasi date sumare pe blogul meu personal. Insa despre altceva vreau sa vorbesc acum aici, si anume despre confruntarile cu strada la care se refera comentatorul meu anonim. Tin sa-i multumesc pentru ca mi-a dat acest prilej. Si sper sa-i multumeasca si colegii sai!
Dupa curajul relevat de faptul ca se ascunde in dosul unui pseudonim, neindraznind sa-si asume nici propria identitate, banuiesc ca cel care semneaza Aldo Moro e unul dintre jandarmii obisnuiti sa-si traga ciorapul pe fata, precum talharii, atunci cand cotonogesc civili fara aparare.
Iar din faptul ca lasa sa se inteleaga ca, spre deosebire de mine, el e unul dintre cei care s-a confruntat cu strada, banuiesc ca face parte din Brigada Mobila, care se deplaseaza, atunci cand e nevoie, si in locatii din afara judetului Dolj. Intrucat rezervistii craioveni participanti la mitingul si marsul organizate in 24 ianuarie de S.C.M.D. au identificat concitadini in uniforma bleumarin in dispozitivul de aparare al Televiziunii Romane, este destul de probabil ca cel ce se ascunde sub pseudonim, sa fie unul dintre cei care, ascunsi sub cagula, au macelarit din greu la bucurestenii aflati in zona Pietii Universitatii, protestatari sau doar simpli ghinionisti.
Pentru ca, in ultimii douazeci de ani, nu imi amintesc ca jandarmii craioveni sa se fi confruntat cu strada in propria lor garnizoana. Nici macar atunci cand ar fi fost cazul. Recte in septembrie 2003, cand sute de romi, inarmati cu sabii, topoare, furci si bate, au tulburat grav ordinea publica. Desi, atat legea cat si instructiunile ministrului de interne stabileau explicit, atunci si acum, competenta exclusiva a Jandarmeriei in restabilirea ordinii publice grav incalcate (Politiei revenindu-i doar dirijarea circulatiei pentru blocarea accesului in zona si sarcini informative), comandantii jandarmilor olteni s-au dat pe dupa corcodus, lasand politistii din D.P.I.R. sa rezolve problema. Iar dupa potolirea revoltei, au tacut chitic, cu onoare si demnitate ostaseasca, lasand oprobiul public sa se reverse din plin asupra politiei doljene, pentru o situatie a carei rezolvare si responsabilitate trebuiau sa si-o asume, potrivit competentelor, bravii nostri jandarmi.
Cat despre mine personal, pana in 1988 am facut parte din plutoanele de interventie ale Militiei, scutierii, cum eram numiti pe atunci. Acestea erau compuse din cate 30 de ofiteri si subofiteri pana in 35 de ani, care lucrau in diverse structuri operative, intrunindu-se doua zile pe luna pentru antrenament iar pentru misiuni, la ordin, in functie de necesitatile impuse de situatia operativa. Eram imbracati in combinezoane albastre, cu casti albe cu viziera, scuturi, bastoane, spray-uri lacrimogene si tot tacamul. Insa nu am avut in dotare si nu am purtat niciodata cagule, ci am actionat deschis, cu fata descoperita. Asta ne responsabiliza si nu ne lasa sa dam frau liber eventualelor instincte primare, ce ar fi putut rabufni la unii cu un autocontrol deficitar.
In vara anului 1978 am facut parte dintre cei care, pe fostul Stadion 23 August din Bucuresti, au intervenit pentru restabilirea ordinei grav incalcate, la un meci de fotbal ce urma sa se desfasoare intre nationala Romaniei si reprezentativa actorilor in voga la acea vreme. Organizatorii nu au asigurat o evidenta stricta a biletelor vandute si s-au trezit pe stadion cu peste o suta de mii de oameni, ceea ce depasea cu mult capacitatea acestuia. Pentru ca spectatorii ocupasera si suprafata de joc, meciul nu s-a mai putut desfasura, ceea ce o produs in randul publicului o puternica frustrare, degenerata in acte de violenta si vandalism. S-a intervenit de pe gazon in sus, spre partea superioara a tribunelor, cu jeturi de apa, iar la un moment dat s-au folosit si bastoanele de cauciuc. Dupa ce am degajat tribunele, ajungand sus, pe esplanada, interventia a incetat, fortele de ordine oprindu-se si luind pozitie in jurul stadionului. In parcul dimprejur, s-a intervenit punctual, in locurile unde fusesera incendiate doua autoturisme. Desi au fost si ei provocati, fiind supusi tirului cu bucati rupte din gradenele aprinse si din asfalt, militienii lui Ceausescu nu au fugarit oamenii prin parc ori pe strazile laterale, si nici nu i-au inghesuit prin cotloane si lovit cu salbaticie, cum au facut, 34 de ani mai tarziu, jandarmii democrati ai lui Basescu, scoliti, printre altele, si in apararea drepturilor omului (unul dintre fostii lor comandanti chiar conduce filiala L.A.D.O. din Craiova).
Deoarece factorii responsabili ai acelor vremuri au considerat ca folosirea bastoanelor impotriva oamenilor muncii a fost nejustificata, turbulentii putand fi evacuati si fara intrebuintarea lor, chiar a doua zi au fost destituiti primul-secretar al sectorului, Chitimia (primar al Craiovei, peste cativa ani) si generalul Zavera, seful Militiei Capitalei. Plus cativa sefi mai mici. Dar atunci era dictatura, nu democratie, ca acum, cand nici politic, nici profesional, nu a raspuns inca nimeni pentru bucurestenii raniti si cotonogiti acum trei saptamani, la mijlocul lunii ianuarie. Si nici nu cred ca va raspunde cineva, ca doar nu degeaba isi trag ciorapi pe fata.
Cat despre demisie, onoarea generalilor si ofiterilor superiori din conducerea Jandarmeriei Romane nu face cat salariile lor, de peste 1500-2000 de euro, dezvaluite recent de presa. La care se adauga, cred, premiile barosane cu care i-a gratulat bacalaureatul puriu, luptator neobosit cu viscolul si branconierii, recte ministrul diversionist Igas, pentru darnicia cu care au impartit bastoanele menite sa sprijine jilturile din ce in ce mai subrede ale actualilor guvernanti.
Caci, oare, ce-i onoarea, domnilor jandarmi? Doar o vorba acolo, si ea!

Iancu BATA