Jan-dar-meria / cafteste Ro-mania

Jandarmeria si-a dat iar cu stangul in dreptul sambata trecuta, remarcandu-se la mitingul suporterilor Universitatii Craiova prin maltratarea calma, metodica, cu chistocu-n coltul gurii, ca Moromete la prasit, a unui pustan de doar 17 ani. In exercitiul functiunii de asta data, legal, cu forme, cum ar veni, si nu in afara orelor de program ca in cazul jandarmului care a stalcit in suturi o fetita ce a incercat sa-i spele parbrizul autoturismului la un semafor in Craiova sau al handralailor care, in prezenta unui ofiter, l-au bagat in ghips pe un gorjean, a carui sotie conducea masina prea lent dupa gustul lor, innecat in prea-plinul adrenalinei acumulata la repetatele antrenamente, in care-si exerseaza muschii si instinctele ancestrale pentru a-i bumbaci pe ce-i ce le ies in cale, fara a mai pierde timpul pentru a discerne daca au incalcat sau nu legea pe care, chipurile, o apara.
Pana in urma cu nu prea multa vreme, jandarmii nu actionau in public de capul lor, sub comanda proprie, ci impreuna cu Politia, sau, pe vremea impuscatului cu Militia, care avea responsabilitatea actiunii, trupetii fiind auxiliari. Si nu pentru ca ar fi fost politistii ori militienii mai destepti, cel putin in ultimii 35 de ani de cand cunosc eu fenomenul, ci pentru ca aveau o alta optica a relatiilor cu publicul anumitor manifestari cultural-sportive sau social politice.
Recent, jurnalistul si analistul politic Bogdan Chireac a afirmat intr-o emisiune televizata, ca in anii ‘92-‘93 era mai multa democratie decat astazi. Nu sant eu cel mai in masura sa judec afirmatia domniei-sale, dar pot spune ca, in ceea ce priveste actiunile fortelor de ordine din acea vreme, ma refer strict la politie si jandarmerie, nu s-au inregistrat excese de felul celor comise in Bucuresti la mijlocul lunii ianuarie a acestui an, si repetate in diverse ocazii, cum a fost cea de sambata, 24 martie, la mitingul amintit la inceputul articolului.
Anii de la inceputul ultimului deceniu al secolului trecut au constituit, pentru mine si colegii mei, o perioada destul de agitata din punct de vedere social. Eram, la acea vreme, loctiitor al sefului Politiei municipiului Craiova, avand printre responsabilitati si coordonarea masurilor de asigurare si mentinere a ordinii publice. Orasul avea doua echipe de fotbal in prima divizie si de aceea in fiecare duminica trebuia sa fim prezenti fie pe Central, fie pe stadionul din Valea Rosie, unde performantele jucatorilor de atunci atrageau public, nu gluma! Viata politica era foarte agitata, cu mitinguri si contramitinguri atat ale membrilor si simpatizantilor partidelor aflate la putere, cat si ai celor din opozitie, mult mai numerosi, mai vocali si mai radicali in convingeri decat cei de astazi. Acestor manifestari politice li se adaugau frecvente mitinguri si marsuri organizate de sindicate, care aveau atunci mii si chiar zeci de mii de membri, nu doar cateva sute ca astazi. Practic, Craiova fierbea. Si totusi nu s-au inregistrat acte deosebite de tulburare a ordinii publice, nu s-au produs interventii in forta ale structurilor de ordine, nu au fost loviti, maltratati sau ridicati abuziv zeci de oameni, cum se intampla astazi, cand asigurarea normalitatii la astfel de manifestari este apanajul strict al Jandarmeriei.
Si nu pentru ca nu ar fi existat provocari. Ci pentru ca ofiterii de politie aflati la comanda dispozitivelor, in care se aflau alaturi si politisti si jandarmi, aveau ceea ce cred ca le lipseste astazi domnilor jandarmi. Aveau tact, insusire ce presupune, potrivit dictionarului, facultatea de a judeca o situatie dificila rapid si cu finete, care determina o comportare corecta, delicata si adecvata. Tactul implica, printre altele, ca atunci cand esti provocat, injurat, scuipat sau chiar lovit, sa te stapanesti, sa taci, sa strangi din dinti, sa rabzi, sa fii rational, sa astepti, sa incerci sa aplanezi, sa cauti momentul si sa gasesti modalitatea cand si in care poti actiona fara ca riposta sa escaladeze situatia conflictuala, sa provoace daune mai mari, iar in final sa nu fii tu cel care, in loc sa asiguri ordinea, sa provoci acte de dezordine si sa bruschezi participantii.
Ori astazi, jandarmii nostri nu au constiinta a ceea ce trebuie sa reprezinte institutia aceasta, a carei menire e tocmai asigurarea ordinii publice. Ei nu au prestanta, nu se comporta ca niste aparatori ai legii, a caror atitudine si manifestari impun pentru ca sunt diferite de ale celor pe care-i considera huligani. Asa cum arata si Cosmin Staicu, cronicar sportiv, intr-un articol publicat in editia din 29 martie a cotidianului craiovean Cuvantul Libertatii, ei sant iritati de comentarii, de ironii, de comportamente pe care nu le pricep si nu fac nici un efort sa le priceapa. Si atunci, zic eu, in loc sa-si pastreze calmul si sa dea dovada de tact, jandarmii se comporta ei insisi ca niste huligani pe maidan iar nu ca oameni ai legii, raspunzand provocarilor cu bastoane si gaze, inhatand la intamplare pe cine apuca din grup, fie ca este vinovat, fie ca doar a participat la manifestarea respectiva, urcandu-i in duba, ducandu-i la sectie si amendandu-i cu sume disproportionate, fara nici un simulacru de proba.
Mai apoi, sefii lor, in loc sa ia masuri pentru limitarea si pedepsirea exceselor, incearca sa le justifice si sa le acopere, scotand in fata purtatorii de vorbe cu explicatii puerile, ridicole, care nu conving pe nimeni.
Pentru a exemplifica, daca s-ar fi dat dovada de tact la mitingul suporterilor, pentru o contraventie minora savarsita de 4-5 persoane care consumau alcool, nu s-ar fi intrat in forta, brutalizand si gazand participantii, oripiland mame ce-si plimbau copiii prin zona si alti cetateni pasnici, retinand, sechestrand in dube si amendand 37 de persoane, ci ar fi fost filmati acei cativa contravenienti si cel care a aruncat doza aia goala si turtita de bere, grea de maximum 100 de grame, ce-am vazut-o in filmul pe care ni l-au aratat jandarmii, incercand sa-si justifice brutala si terifianta interventie. Ar fi fost filmati, zic, lucru care sant convins ca oricum s-a facut, apoi, dupa terminarea misiunii ar fi fost identificati (au un program care permite calculatorului recunoasterea automata a fiecarei figuri in baza de date a structurii de evidenta a populatiei) si ar fi fost chemati la politie, unde s-ar fi aplicat sanctiuni contraventionale, totul terminandu-se pasnic, fara tam-tam, fara scandal, fara brutalitati, fara excese, fara necesare explicatii.

Dar, cum spuneam, asta ar fi presupus tact si profesionalism. Exceptand cazul in care actiunile lor in forta, de o brutalitate desantata, sunt deliberate, avand drept scop intimidarea populatiei, determinarea acesteia de a nu mai participa la manifestari publice, cum s-ar putea concluziona interpretand vizitele domnului Gogu pe la sediul partidului aflat inca la butoane. Ceea ce ar insemna politizarea excesiva a unei institutii, care se crede unul din pilonii de baza ai democratiei, dupa cum clameaza site-ul Jandarmeriei oltene.
Oricum, si intr-un caz si-ntr-altul, faptul ca sefii lor le permit si le justifica excesele din misiuni, neluand nici o masura de sanctionare a celor care sar calul, nedelimitandu-se in nici un fel de abuzurile acestora, a creat, probabil, in mintea jandarmilor de rand, obisnuita sa se concentreze doar cand sfarama caramizi cu latul palmei, sentimentul impunitatii. Doar in aceasta cheie putem intelege comportamente precum cel al jandarmului ce a maltratat fetita la semaforul din Craiova sau al celor care, ca o adevarata banda de talhari, l-au batut crunt pe sotul automobilistei din Gorj, ce a indraznit sa le stea in cale. Fapta cu atat mai grava, cred eu, ca cat s-a produs in prezenta unui sef ierarhic, a unui capitan, grad ce presupune un anumit nivel ierarhic si o experienta pe masura.
Si cica-s oameni ai legii! Oare, la ce ne mai putem astepta?

30.03.2012 Iancu BATA

Argintii tradarii

Isus a fost vandut pe 30 de arginti. Sfintele scripturi nu precizeaza moneda in care s-a platit pretul tradarii, dar la acea vreme in Imperiul Roman erau in circulatie denarul, o moneda de argint de marimea uneia de 10 centi din zilele noastre, originea a ceea ce este azi un penny pe taramul Albionului, sestertul, o moneda si mai mica de argint ce valora un sfert de denar, si talantul, o unitate de masura mult mai consistenta, ce facea vreo 25 de kilograme de metal, nu neaparat aur sau argint. Avand in vedere ca, realizand gravitatea faptei sale, Iuda a mers la cei ce-l cumparasera si le-a aruncat pe jos rasplata actului sau, talantul este exclus din start pentru ca apostolul n-ar fi putut cara singur si arunca aproape 700 de chile de metal. Presupunem deci ca argintii tradarii au fost denarii sau sestertii a caror valoare, dupa cum am vazut, nu era asa mare ca sa motiveze suficient si exhaustiv abominabila isprava a Iscarioteanului.
Desi au trecut doua mii de ani, nici astazi concetatenii nostri nu-si vand constiinta pe mai mult. Este de notorietate faptul cumpararii voturilor pe galeti si pufoaice portocalii, zahar, ulei, faina si ce-o mai fi prin pungile alea.
La inceputul lunii septembrie 2011, UNPR-ul, partidul care vrea sa impuna o noua clasa politica, dupa cum singur se lauda, a promovat o reteta inedita care a scazut si mai mult cota la bursa spagii electorale. Reteta UNPR - paine cu adeziune la uniune – a fost descoperita la biroul lui Corin Romanescu, uneperist de vaza din sectorul 5 al capitalei, iar actiunea s-a desfasurat sub sloganul “Hai cu noi sa scapam de gunoi!”. De vechii politicieni, adica! Trei paini primeau amaratii de pensionari din sectorul 5 in schimbul adeziunii de inscriere in UNPR, partid pe care un ziarist inspirat l-a botezat Uniunea Nationala a Pupincuristilor din Romania, avand in vedere modul in care s-a format la varf si a servit interesele Basescului.
Deci la atat pretaluiesc greii UNPR-ului constiinta membrilor de rand ai partidului: la contravaloarea a 3 paini. Nu stiu la cat or pretui-o pe cea a fostilor militari pe care i-a momit in randurile sale, dar cred ca nu la mai mult. “Iubesc tradarea, dar urasc pe tradatori”, se spune ca ar fi spus candva un cunoscut personaj istoric. Si e normal sa fie asa, de tradatori te folosesti, dar in sinea ta-i dispretuiesti. Pentru ca nu are cum sa fie altfel. Stii ca daca au tradat odata, ca sa le fie lor bine, nimic nu-i impiedica s-o faca si a doua oara. Si nu poti avea incredere in ei. Niste oameni de nimic.
Iar rezervistii asa-i considera – tradatori - pe cei care, dupa ce le-au fost alaturi mult timp, au trecut in tabara celor care i-au sustinut si-i sustin nu doar pe cei care le-au taiat pensiile (asta ar fi inteles-o, s-au taiat si salarii nu doar pensii), ci pe cei care, inainte de ajustare, au dus luni de zile o campanie desantata impotriva fostilor militari, umilindu-i, facandu-i nesimtiti, beneficiari de pensii nesimtite, nemeritate - de parca si le-ar fi dat singuri, precum parlamentarii, - asmutind populatia impotriva lor, ridicand subofiterii impotriva ofiterilor, dezbinandu-i, umilindu-i si iarasi umilindu-i. Asta nu poate accepta onoarea lor de militari. A celor care inca o mai au, bineinteles, a celor care nu si-au schimbat-o pe un blid de linte!
Spuneam ca nu stiu la cat le pretuiesc uneperistii constiinta fostilor militari racolati. Nu la echivalentul a trei paini, bineinteles. Dar nici prea mult peste, cred. Nu ma refer aici la Bica si la cei asemenea lui, cu grade si functii mari, carora li s-au promis, probabil, locuri eligibile pe liste de parlamentari si consileri. Ci la militarii de rand. Mi-a ajuns la ureche ca un fost coleg de-al meu (al carui nume aminteste de o scula ciobaneasca) care se ocupa cu racolarea unor noi membri de partid, le promite acestora ca in cazul in care li s-a micsorat pensia, organizatia-i trece pe o lista speciala pe care o dau direct ministrului de resort si primesc o noua decizie, favorabila, sub pretextul ca cealalta a fost gresita. Nu stiu daca e asa, poate e o mica smecherie, poate treaba e reala. Chestia e ca la unii tine. Iar parasirea fostilor camarazi sarind in barca puterii care-i napastuieste, nu din intime convingeri si inalte considerente ideologice ci pentru un blid de linte, nu tradare se numeste? Spune-ti-i altfel, gasiti un nume mai bun, dar eu si altii ca mine asa o numim. Tradare!
Cea mai de notorietate achizitie a uneperistilor din Craiova, pe baza popularitatii careia spera sa castige la alegeri cateva procente peste deja celebrul 1% cu care-i crediteaza sondajele, reevaluatul Solomon, spunea intr-un comunicat remis presei in urma cu cateva luni ( http://www.indiscret.ro/303/actualitate/9539/solomon-se-jur-c-merge-cu-unpr.html), ca vine in acest partid pentru a se alatura unui proiect in care crede si care il reprezinta. “Ma regasesc in valorile promovate de UNPR adica interesul national si dialogul social si apreciez initiativele pe care aceasta formatiune le-a avut in ultimul timp” spunea edilul cu vasta experienta in manuirea masinariei de tocat vorbe si promisiuni electorale. Cat pret pune UNPR-ul pe dialogul social, una din cele doua mari valori pe care se lauda ca le promoveaza, am vazut nu mai departe decat ieri, 22.03.2012.
In aceasta zi, filiala din Craiova a SCMD a organizat pichetarea sediilor din Craiova ale PD-L si UNPR in semn de protest fata de modul in care actuala coalitie de guvernare gestioneaza treburile statului si resursele acestuia. Ora si locul de desfasurare ale actiunii au fost anuntate in prealabil in presa locala iar pe canale neoficiale au fost contactati responsabili din cele doua formatiuni politice care au fost informati ca intentionam sa le transmitem cate o scrisoare adresata liderilor nationali ai celor doua partide politice. Ni s-a transmis ca la sedii va fi cineva care sa primeasca delegatia noastra, UNPR-ul asigurandu-ne chiar ca vom fi primiti de un fost militar de rang inalt, nu-i dau aici numele pentru a nu strica si mai mult bunele relatii pe care le-am avut candva.
Actiunea a inceput la ora 13, fiind pichetat mai intai sediul organizatiei PD-L Craiova din strada Lipscani. Pe fondul sonor al diverselor urari scandate la adresa guvernului si a presedintelui Basescu, de genul “Basescule pan’la Pasti / Ar fi bine sa ne lasi!”, delegatia noastra a intrat in sediu unde au gasit doua secretare, din care una ne-a primit si ne-a inregistrat scrisoarea adresata domnului Emil Boc. Intrebate daca se mai afla cineva care sa ne asculte doleantele, au ridicat nepasatoare din umeri. Lamuriti, am iesit afara, unde cele cateva zeci de protestatari strigau de-a surda, doar - doar i-o baga cineva in seama. In afara reprezentantilor presei insa, si a trecatorilor, nu i-a auzit nimeni.

Cu exceptia, poate, a celor din sediul UNPR, aflat nu la prea mare distanta, in pasajul Lipscani, catre care ne-am indreptat peste vreo jumatate de ora, convinsi ca vom fi primiti de domnul general in rezerva, vaduvit si el de fostul grad prin reforma pensiilor promovata de Boc, cu sprijinul indispensabil al acolitilor generalului Izmana. Pe usa insa, vorba lui Suca, lacatul cat plosca. Nu numai ca usa era incuiata, dar era asigurata si cu un grilaj, incuiat de asemenea, precum birourile ceistilor de pe vremuri. Pe usa trona insa un afis, in care erau indicate nu mai putin de patru numere de telefon la care ti se spunea sa suni daca ai treaba in sediu. Pe fondul scandarilor, destul de sonore in gang, “Tra-da-to-rii / Tra-da-to-rii”, am apelat pe rand fiecare dintre cele patru numere afisate. Din faptul ca, cu toate insistentele mele, nu a raspuns nimeni la niciunul din cele patru numere formate, precum si din ranjetele etalate cu satisfactie de jandarmii aflati in dispozitiv cu mult inainte de sosirea noastra, am presupus ca reprezentantii uneperistilor se aflau in sediu dar nu mai voiau sa ne primeasca. Acesta sa fie, oare, dialogul social ca valoare promovata de UNPR, dupa cum arata Solomon in comunicatul sau? Ori uneperistii craioveni s-au speriat de ecoul scandarilor auzite dinspre sediul partenerilor de guvernare, s-au incuiat inauntru si s-au varat sub masa, precum conu Leonida, crezand ca vine “rivolutia”? Nu de alta, dar asta ar insemna ca formatiunea careia i s-a consacrat deja in presa renumele de partid al tradatorilor, desi cvasi - militarizata, are in randurile sale si un numar neprecizat de lasi.

23.03.2012 Iancu BATA

Presedintele Basescu confirma indirect concluziile mele din "Deprofesionalizarea Politiei..."

Duminica, 11 martie curent, presedintele Basescu a declarat, la emisiunea “Dupa 20 de ani” de la PRO TV, ca in urmatoarea sedinta CSAT se va face o discutie despre indepartarea din structurile MAI a “neavenitilor politisti” angajati fara selectie in 2006 - 2007.
“Angajarea fara selectie in 2006-2007 a dus la evenimente tragice, ca cel de la Perla”, a precizat presedintele statului. Oamenii care nu au facut o scoala de politie sa fie scosi din sistem, atat politisti, cat si jandarmi. “Avem absolventi de Academie de Politie care nu si-au gasit un loc de munca, iar noi tinem in sistem oameni fara studii” a mai spus Traian Basescu.
Ceea ce a uitat sau, mai degraba, nu a vrut sa precizeze presedintele Basescu, este ca angajarea a mii de politisti fara studii de specialitate in 2006 - 2007 a fost o consecinta directa a indepartarii voite din sistem a mii de profesionisti fara culoare politica, dictata de domnia sa in 2005 si executata de ministrul de interne Blaga, cu concursul secretarului de stat Andreescu si al chestorului Fatuloiu, in scopul portocalizarii si fidelizarii institutiei. Cu doar o zi inainte de declaratia presedintelui scrisesem si publicasem pe blogul personal, iancubatza.blogspot.com, un articol care viza deprofesionalizarea politiei ca o consecinta a acestei actiuni. Consider ca prin declaratia domniei sale, presedintele Basescu nu face decat sa-mi confirme si oficializeze concluzia. Cititi-l si judecati si domniile voastre daca am sau nu dreptate!
Iancu Bata

Deprofesionalizarea Politiei, mareata realizare a regimului portocaliu

De peste o saptamana, masacrul comis de Gheorghe Vladan, dezaxatul care a impuscat cu sange rece 8 oameni (din care doi au murit) intr-o unitate de coafura din Bucuresti, continua sa tina prima pagina a multor publicatii si sa ocupe spatii largi in jurnalele de stiri ale principalelor posturi de televiziune din Romania.
Fapta asa-zisului politist a socat, pe buna dreptate, opinia publica, radiografiind, totodata, cu acuratete extrema, starea actuala de lucruri din Politia Romana. Si o sa ma aplec asupra a doua aspecte. Unul mostenit de la vechea Militie, dar exacerbat extrem in zilele noastre si celalalt de data mai recenta.
Primul consta in cadorisirea statutului de politist (impreuna cu cele aferente acestuia, respectiv salariul ce decurge din gradul profesional - care poate merge de la simplu agent, ca in cazul lui Vladan, pana la cel de chestor, - pensionarea la o varsta cand civilii mai au ani buni de tras in “campia muncii”, influenta in societate, si alte asemenea) catre diversi indivizi, unii chiar realizati in profesia lor initiala, de ca sa nu recunoastem, care lucreaza si ei pe la politie sau in alte structuri functionale ale Ministerului Administratiei si Internelor. Spun ca obiceiul are radacini adanci pentru ca atunci cand mi-am inceput activitatea in Militie, spre sfarsitul anilor ’70 ai secolului trecut, am intalnit deja astfel de oameni, in special cantareti si lautari angajati sa incante auzul generalilor si al altor mahari ai acelor vremuri, cand se relaxau prin vile de protocol sau case conspirative, dupa rezolvarea cu succes a importantelor lor misiuni. Obiceiul, care nu era doar al MAI-ului ci si al Armatei, a proliferat extrem in zilele noastre, asa ca avem astazi generali, chestori si comisari sefi de muzica populara, de tenis, de fotbal, de caiac-canoe si de tot ce-ti mai trece prin cap. Partea proasta nu e doar aceea ca respectivii ocupa functiile pe care ar trebui sa le ocupe adevaratii profesionisti, care sunt vaduviti astfel de asteptate si binemeritate avansari, ceea ce-i face ulterior sa-si bage picioarele in ea de munca si sa o lase si ei mai moale. Ci si aceea ca unii din ei umbla in uniforma de politist desi n-au habar cu ce se mananca acesta meserie si, intalnind uneori situatii in care sunt obligati sa intervina sub presiunea opiniei publice, umplu de glorie institutia, contribuind din plin la hartanirea unei imagini si asa destul de zdrentuite. Sau ca beneficiaza pe sub masa de avantajele statutului de politist, cum a fost in cazul citat mai sus, cand Vladan, ca politist, a obtinut dreptul de a detine o arma letala de care nu ar fi putut beneficia ca simplu sofer la o structura functionala, adica la o structura care ajuta politia sa-si indeplineasca rolul, cum sunt cele de logistica sau resurse umane.
Aceste beneficii sunt, de fapt, urmarite de lautarii, sportivii si celelalte asemenea categorii de persoane angajate in MAI, pentru ca, altfel, de ce li s-ar da grade profesionale si statut de politist si nu de pompier, arhivar sau ce se mai afla prin ograda ministerului? Iar dupa adaugarea partii de administratie la Ministerul de Interne au dobandit cvasi-statut de politist toata functionarimea, ba chiar si femeile de serviciu de prin prefecturi si alte institutii ale administratiei, prin adaugarea la salariu a sporului de dispozitiv, primit de politisti pentru ca activitatea lor zilnica este nenormata, depasind cu mult cele opt ore legale, ceea ce a grevat bugetul cu importante cheltuieli suplimentare.
Al doilea aspect asupra caruia doresc sa ma aplec, relevat cu acuitate de cazul Gheorghe Vladan, il constituie deprofesionalizarea accentuata a Politiei Romane, deprofesionalizare care, cred eu, nu a mai fost intalnita in aceasta institutie din anii de dupa !949, cand au fost arestati si trimisi la canal vechii politisti, fiind inlocuiti de militieni proveniti din muncitori si tarani fara studii de specialitate, dar cu origine sociala sanatoasa. Datorita acestei actiuni politice, nici pana astazi fostii militieni si politistii nu au reusit inca sa scape de stigmatul prostiei, facand obiectul a numeroase si savuroase bancuri cu acest substrat.
Deprofesionalizarea, asa cum aratam si intr-un articol anterior, “Politia lui Pristanda” (http://www.indiscret.ro/298/actualitate/9438/politia-lui-pristanda-.html), a inceput inca dinaite de regimul Basescu prin politizare, prin numirea in functii a unor sefi de rang inalt pe criterii politice si nu profesionale. Numai ca, dupa venirea la putere a lui Basescu, fenomenul a capatat o amploare deosebita, coborand pana la paliere dintre cele mai joase. Astfel, in martie 2005 au fost schimbati din functie si trecuti in rezerva toti sefii inspectoratelor judetene plus alte cadre de varf din aparatul central. In lunile urmatoare au fost izgoniti din politie alti peste 2300 de ofiteri superiori de pe urmatoarele paliere, cu varste intre 45-50 de ani, politisti cu experienta, dovedita de functiile pe care le accesasera pe criterii profesionale, ce-si mai puteau inca aduce un aport substantial nu doar la rezolvarea sarcinilor curente ale Politiei ci si la formarea unor profesionisti redutabili, care sa-i inlocuiasca atunci cand urmau sa se pensioneze.
Metodele folosite le-am prezentat la vremea respectiva in articolul “Tsunami in Politie” si au fost din nou relevate zilele trecute de senatorul de Satu Mare, Valer Marian, intr-un articol, publicat in editia din 10 martie a publicatiei “Cotidianul.ro,” referitor la curatarea si pedelizarea Politiei Romane (http://www.cotidianul.ro/cum-curata-si-pedeliza-ex-ministrul-igas-politia-romana-175095/).
Deoarece, in paralel, serviciile lansasera zvonul privind incetarea platilor compensatorii la pensionare, alaturi de ofiterii cu functii de conducere au plecat la cerere si un mare numar de agenti cu experienta, care au crezut ca sefii stiu ei ceva de o roiesc pe capete. Nu am cifrele exacte la nivel national dar, pentru a va face o idee, pot arata ca din IPJ Dolj, care pentru intreg anul 2005 avea o pierdere planificata de noua politisti ( doi ofiteri si sapte agenti), au plecat in luna martie a acelui an 10 ofiteri si 32 de agenti, in scurt timp deficitul de cadre al inspectoratului atingand cifra de 200 de politisti.
Pentru a inlocui miile de politisti, izgoniti sau plecati de teama din sistem, au fost incadrati, de regula, pilosi din sursa externa, adica din cei ce aveau la baza alte meserii, nu o pregatire specifica de politist. Procesul a continuat apoi si s-a tot exacerbat, fiind recunoscut chiar de fostul ministru de interne, Traian Igas, care afirma acum cateva luni, pe cand era inca in functie, ca numarul celor angajati din sursa externa a depasit deja proportia de doua treimi din totalul personalului. Pentru a intelege mai bine amploarea fenomenului, subliniez ca ultimele promotii ale institutiilor de invatamant profilate pe politie nu au fost inca repartizate in unitati, pentru ca nu mai exista locuri libere pe care absolventii sa fie incadrati. Pana acum 5-6 ani, cand stabileau necesarul de incadrare, unitatile de politie aveau in vedere efectivele de elevi si studenti ce urmau a le fi repartizate de academie si scolile de politie, incadrand din sursa externa doar daca le mai ramaneau locuri, iar nevoia era stringenta. Ajunsa la putere, pentru a-si fideliza institutia, Oranjeria a impus alte reguli, penetrand masiv institutia cu propria-i clientela politica. La fel cum au procedat si comunistii cand au ajuns la putere, exceptand arestarea vechilor politisti, pe care au inlocuit-o cu pensionarea fortata ori indusa, dupa caz.
Profesionalismul celor intrati in Politie pe usa din dos, cu dedicatie si examen al carui rezultat era dinainte stiut, promovati apoi in functii dupa aceeasi reteta, a fost relevat cu prisosinta de recentul caz al criminalului de la coafor. Nu este permis ca un profesionist sa-i prezinte reclamatia celui pe care-l ancheteaza, ba mai mult, sa i-o citeasca la telefon, exacerband, creand sau contribuind chiar el la crearea unei stari conflictuale, el cel chemat sa aplaneze astfel de situatii. Nu este permis ca un judiciarist adevarat sa nu cunoasca starile conflictuale din teritoriul sau de competenta ori din domeniul dat in responsabilitate, mai ales atunci cand sunt semnalate in mod repetat. Nu este permis ca un politist adevarat sa nu ia masuri graduale de aplanare a unei stari conflictuale ce poate evolua spre acte de violenta. Nu este permis ca unul din cei ce lucreaza in Politie, si nu doar pe la Politie, sa lase o arma letala in posesia unuia semnalat cu probleme psihice, aflat in stari conflictuale repetate cu sotia si vecinii, cunoscut consumator de bauturi alcoolice. Nu este permis ca astfel de aspecte din conduita unui detinator legal de armament sa fie trecute cu vederea sau sa nu atraga atentia celui insarcinat cu efectuarea verificarilor periodice, daca acesta este politist adevarat si stie sa faca o investigatie.
Investigatia, mijloc de baza al activitatii politienesti, constituie, cronologic, a doua tema de studiu la disciplina de specialitate in Academia de Politie. Prima fiind cunoasterea teritoriului si a populatiei. Cine nu stie sa faca o investigatie, nu se poate numi politist. Investigatia se face in mod legendat si conspirat, pentru a proteja reputatia celor ce-i fac obiectul si pentru ca cei vizati sa nu cunoasca adevaratul motiv al interesului pe care-l suscita, in caz ca afla despre acest lucru. Pentru a fi mai explicit, daca un politist se prezinta la o asociatie de locatari pentru a se interesa de cineva, el trebuie sa aiba pregatit un pretext care sa-i acopere interesul real si sa solicite date despre mai multi locatari, pentru a-l disimula pe cel ce-l intereseaza cu adevarat. O investigatie referitoare la un solicitant al autorizatiei de port-arma trebuie sa stabileasca modul in care acesta este cunoscut la domiciliu si locul de munca, daca are vicii, daca are comportament deviant, daca este violent, scandalagiu sau consumator frecvent de bauturi alcoolice, daca este angrenat in procese cu vecinii sau alte persoane, daca se afla in stari conflictuale, daca face parte dintr-o familie dezorganizata, dacă are debite faţă de persoane fizice sau juridice. De asemenea, trebuie să obţină date despre membrii familiei solicitantului, dacă aceştia au boli neuro-psihice, antecedente penale sau vicii, precum şi date despre anturajul solicitantului.
Se procedeaza astfel in realitate? In cazul Gheorghe Vladan am vazut ca nu. Dar in alte cazuri?
La circa doi ani dupa ce am beneficiat de pensionare in modul aratat cateva paragrafe mai sus, m-am angajat ca director al unei firme de paza de a carei infiintare si avizare trebuia sa ma ocup. La ceva vreme dupa ce depusesem documentatia necesara la IPJ Dolj, aflandu-ma la sediul firmei, sotia mi-a telefonat spunandu-mi ca am fost cautat de doi politisti care, negasindu-ma acasa, ma roaga sa-i astept la serviciu. Peste putin timp au sosit doi agenti de la Sectia 3 Craiova, pe al carui teritoriu se afla atat domiciliul meu cat si sediul firmei. Dupa ce s-au prezentat, mi-au spus ca efectueaza verificari in vederea acordarii avizelor necesare, au scos o coala de hartie si mi-au cerut sa declar, in scris, daca sant in stari conflictuale cu cineva, daca sant sanatos psihic, daca am debite si alte asemenea care sa raspunda obiectivelor prezentate mai sus. „Mai baieti, le-am spus, pai pe mine ma intrebati voi lucrurile astea? Eu am tot interesul sa ma prezint intr-o lumina favorabila. Iar un bolnav psihic, se stie, crede despre el ca e sanatos, ceilalti avand ceva la bibilica. Daca am debite, interesati-va la Asociatie daca sant cu intretinerea la zi, sau la Biroul de credite, mergeti la LSM sa vedeti daca-s in evidenta cu afectiuni psihice, la alte surse de investigatii, nu ma intrebati pe mine”. La care, unul din agenti mi-a raspuns, cu aroganta, ca nu-l invat eu pe el cum se face o investigatie. Ok, am zis si le-am dat declaratia. Dupa care, acelasi agent m-a intrebat daca nu da si patronul un whiski pentru deranjul lor. Nu-i la firma, le-am raspuns si i-am condus spre iesire. In drum spre poarta, acelasi agent m-a intrebat daca nu le pot aranja ca patronul, care avea si o spalatorie auto, sa le aprobe sa vina periodic pentru a-si spala masinile, gratis bineinteles. Astia-s politistii de tip nou, angajati cu ghiotura, mi-am zis si mi-am propus sa uit intamplarea. Peste un timp am aflat de la un fost coleg ca fusese si el investigat la fel, pe baza de declaratie, de catre niste agenti ai Sectiei 2 Craiova, de data asta. Mi s-a parut in neregula, procedeul se generaliza, si cand am avut drum pe la inspectorat am mers la unul din adjuncti si i-am relatat cele de mai sus, crezand ca modul asta original de a investiga, luand contact cu obiectivul, are doar scopul de a ciupi ceva. Am aflat ulterior ca cei doi agenti au fost sanctionati. Mi-a parut rau, nu asta fusese scopul meu, ci revenirea la un comportament etic si profesionist.
Avand in vedere si cazul Vladan, realizez ca multi din actualii politisti nu au habar sa investigheze. Sigur, din doar trei cazuri nu poti trage o concluzie care sa vizeze intreaga institutie. Dar, cand ai o Politie in care, potrivit declaratiilor celui mai in masura sa o stie, doar unul din trei politisti are studii de specialitate, in care, potrivit relatarilor din presa si declaratiilor liderilor propriilor organizatii sindicale, restructurarile-i vizeaza pe cei cu studii de profil si nu pe cei intrati pe usa din dos, si in care, potrivit declaratiei celui ce-o conduce, lucreaza niste betivani si niste nenorociti, ce mai putem spune despre institutia ce ar trebui sa ne ofere, potrivit sloganurilor inscrise pe autoturismele sale, Siguranta si Incredere?
Doar ca politistii nostri sunt niste folcloristi, care lucreaza dupa ureche, nu dupa partitura. Si sa concluzionam ca, din pacate, deprofesionalizarea Politiei e o realitate, nu doar o ipoteza.

10.03.2012 Iancu BATA

Postați pe blog!

Un Gust lipsit de... gust

Precum rahatul lasat in soare, pe tapsan, portocalii si-au schimbat ieri culoarea, inverzindu-se, cred eu, nu atat de oftica vazand rezultatele sondajelor care reflecta increderea din ce in ce mai scazuta cu care-i crediteaza alegatorii, cat pentru a-i prosti pe cei vaduviti de subtilitate ori mai slabi la intelect.
Tot ieri, obisnuiti sa tot linga unde au scuipat, dupa cum scria un renumit jurnalist referindu-se la racolarile lui Oprea, Melescanu si alti asemenea lor, pedelistii l-au reevaluat, primindu-l cu fast in randurile lor, pe unul care ”i-a injurat din toti bosogii si matinal si la ora de varf”, dupa opinia unui cunoscut editorialist oltean.
Anuntul a fost facut intr-o conferinta de presa de presedintele PD-L Craiova, in cadrul careia deputatul Florentin Balosin Gust, caci despre el este vorba, a recunoscut ca trecerea sa in cateva luni de la PSD la PC si acum la PD-L “pare o chestiune de traseism politic”. Totodata, a precizat ca se simte foarte bine si nu are nici o remuscare morala. “Cât timp nu am furat, cât timp asupra mea nu planează suspiciuni de corupţie, eu sunt un politician liber şi cred că în politica românească se mai poate schimba ceva“ a spus finul lui Mircea Geoana.
Nu este adevarat ceea ce spuneti domnule Balosin Gust. Santeti un mincinos de duzina.
Actul dumneavoastra nu doar „pare o chestiune de traseism politic”, ci chiar este traseism politic. Iar in ceea ce priveste politicianul liber care pretindeti ca santeti, domnule Balosin Gust, eu, in calitatea mea de alegator, va spun ca nu santeti liber. Nu va neg dreptul la libertate ca individ, va neg dreptul la libertate ca politician. Vi se incredintase un mandat din limitele caruia ati iesit. Nu toti alegatorii si-au vandut votul pe galeti portocalii, domnule deputat Balosin Gust, sau pe pungi cu faina, zahar si ce-or mai fi pus acolo politicienii care au cumparat voturi cu banii lor murdari. Multi v-au votat liber, in cunostinta de cauza, pentru ca erati candidatul unui partid de stanga si ei au convingeri de stanga, domnule Balosin Gust. Si dumneavoastra nu aveti libertatea sa le tradati increderea acestor oameni.
Gestul pe care tocmai l-ati facut, trecand de la stanga la dreapta fara nici o remuscare, dupa cum singur afirmati, defineste clar lipsa de caracter si moralitate.
In plus, va face sa aratati ca unul care alearga dupa ciolanul pe care cei din PSD si PC nu i l-au mai garantat, va face sa pareti doar un oportunist, nu un om cu convingeri politice, domnule Balosin Gust.
Cat despre a fi furat sau nu, parerea mea, care, ca orice parere, poate fi obiectiva ori subiectiva, este ca tocmai ati furat voturile acelor oameni care v-au ales pentru ca v-ati infatisat ca reprezentant al unui partid de stanga.
Va rog sa primiti expresia profundului meu dezgust, domnule Gust!

05.03.2012 Iancu BATA

Un politist... lustrat

Zilele acestea, mai exact pe 12 martie 2012, se implinesc 22 de ani de cand, in urma unei impresionante manifestatii ce avusese loc cu o zi inainte in celebra, pe atunci, Piata a Operei s-a adoptat Proclamatia de la Timisoara, document programator ce continea controversatul punct 8 in care se propunea ca legea electorala sa interzica, pentru trei legislaturi consecutive, dreptul la candidatura, pe orice lista, inclusiv la presedintia Romaniei, al fostilor activisti comunisti si al fostilor ofiteri de securitate. Acestia erau vazuti de cei ce redactasera proclamatia, si nu numai, ca principala sursa a tensiunilor si suspiciunilor ce framantau societatea romaneasca in acele timpuri nu prea indepartate si, dupa parerea mea, chiar daca nu in aceeasi masura, si in cele prezente.
Eram inca tanar pe atunci, 36 de ani, botezat de doua-trei luni politist dupa ce timp de 10 ani fusesem ofiter de militie. Ca politist, aveam aceeasi colegi si aceeasi sefi ca si in Militie. Se schimbasera cativa doar, pe la Bucuresti, la varful institutiei, iar la noi, la Dolj, seful de la judet plecase la Bucuresti, la varf, iar seful de la municipiu, de la Craiova trecuse la judet, tot sef. Mentalitatile erau aceleasi, doar ca nu mai eram asa cocosi ca inainte, la general vorbind.
Ne bucurasem si noi, militienii, ca si ceilalti cetateni de caderea lui Ceausescu. Desi eram considerati printre privilegiatii regimului. Au fost, intradevar, privilegiati. Sefii cei mari. Nu neg ca si noi, cei mici, am avut unele avantaje. Dar si noi traiam tot in Romania, alaturi de ceilalti, aveam si noi familii, parinti, frati, rude. Nu uit cand, trecand odata pe la parintii mei din Teleorman, i-am gasit facand baie in toiul noptii, pe la ora doua. Intrebandu-i, mi-au raspuns ca doar atunci aveau curent electric. Aveam grija ca, atunci cand mergeam pe la ei, sa le duc kilograme de lumanari sa le aprinda cand se lua lumina, ca de gaz nici vorba sa se mai gaseasca. Ma imprietenisem, special in acest scop, cu un preot si cu d-l Fronie, gestionar la un magazin de pompe funebre de pe strada Romania Muncitoare, care si ei imi dadeau cu portia, sa le ramana si pentru enoriasi si clienti. Trebuia sa le duc si paine, ca nu le ajungeau 300 de kg de grau cat primeau intr-un an de la CAP, pentru a manca in fiecare zi. Asta era limita maxima pentru painea unei familii de tarani: 300 kg de grau pe un an de zile. Dupa ce o macinau, dupa ce dadeau uiumul la moara, dupa ce puneau taratele deoparte calculati cam cata faina le ramanea. Asa ca trebuia sa le duc eu paine de la oras, lor, carora le treceau prin mainile batatorite miile de tone de grau luate cu japca de stat. Despre ulei, zahar si alte cele nu mai vorbesc. Ca sa vedeti cat de rau am ajuns acum, de unii regreta acele timpuri!
Asa ca, nu va mirati ca ne-am bucurat si noi, militienii, ca a cazut Ceausescu. Bucuria ne-a fost insa de scurta durata, Dupa doar cateva ore, am inceput sa fim acuzati de faptele celor care lucrasera in militie si securitate pe cand noi abia ne nasteam, prin anii ’50. Gratulati cu dulci epitete: teroristi, sobolani imputiti, tortionari. Acuzati ca otravim apa din fantani, ca tragem in salvari, ca omoram oameni nevinovati. Unora chiar, dupa ce au fost linsati in strada, li s-au varat sobolani pe gat iar in ochi le-au fost infipte stelele de pe epoleti. Ne-am fi dorit ca noua putere sa instituie niste comisii, sa le comunice sediul si sa anunte populatia ca toti cei ce au de reclamat abuzuri si ilegalitati comise de militieni, sa se adreseze acelor comisii. Care sa ne cearna si sa hotarasca: asta merge la puscarie, asta pleaca, asta ramane. Dar s-a gandit cineva la asta? Nu, am fost etichetati si judecati, la opinia publica ma refer, in bloc.
Mai mult, la putin timp dupa instituire pluripartidismului, unul din liderii partidelor istorice iese cu o declaratie conform careia peste 800 000 de fosti comunisti trebuie arestati si trasi la raspundere. Cine credeti, ne-am gandit noi, ca vor fi primii trimisi sa ispaseasca dintre cei 800 000? Tot in bloc, fara discernamant?
Si chiar daca punctul 8 al proclamatiei spunea explicit ca a fi membru de partid nu e o vina, puteam avea noi incredere ca va fi asa, dupa declaratia liderului la care m-am referit mai sus? Noi, care stiam ca in 1948 si 1949, in noaptile premergatoare emiterii decretelor de infiintare a Securitatii Poporului si a Militiei Populare, fusesera arestati toti vechii politisti si ofiteri de informatii, cu exceptia celor ce acceptasera sa devina informatorii comunistilor infiltrati in structurile de contrainformatii ale acelei vremi? Dupa arestare, au fost inchisi in Cetatea Fagarasului, apoi trimisi la Canal, in lagarul de la kilometrul 5, impreuna cu infractori de drept comun cu care se intersectasera pe parcursul carierei profesionale. Care le-au transformat viata intr-un calvar, dupa care iadul parea o dulce ispasire. Mai mult, toti au fost divortati din oficiu, pentru ca membrii fostelor familii sa nu aiba dreptul de a se interesa de ei, de a solicita vorbitor, de a le trimite alimente si medicamente.
Stiam, de asemenea, ce au patit multi politisti, jandarmi si ofiteri de informatii cand au venit legionarii la putere, zeci dintre ei fiind macelariti cu topoarele in beciurile Jilavei, sau impuscati in birourile lor din Prefectura politiei capitalei.
Asa ca, desi eram convinsi de justetea punctului 8 de la Timisoara, multi dintre politisti au actionat, din impedimente politice, impotriva aplicarii acestuia. Mai ales ca SRI-ul inca nu se infiintase oficial, iar fostii ofiteri de securitate fusesera mutati in alte judete, la Craiova fiind adusi ofiteri din Hunedoara, Teleorman si de aiurea, care nu erau familiarizati nici cu teritoriul nici cu populatia, fiind lipsiti de eficienta.
Sant convins ca, daca nu ar fi existat aceasta impotrivire surda, tacita, prevederile punctului 8 ar fi putut fi aplicate iar astazi, am fi avut, intr-adevar, o alta societate. Mai dreapta si mai curata. Cel putin in politie exista generatia capitanilor, ofiteri inca tineri, cu 9-10 ani vechime, care nu indeplinisera functii de conducere in sistem dar acumulasera deja experienta, fara a fi inca atinsi de tarele si mentalitatile celor cu vechime. Sant sigur ca si-n celelalte institutii ale statului era la fel. Asa ca lustratia era perfect posibila, fara a se produce un hiatus in functionarea statului si a societatii, in ansamblul ei.
Ce s-a intamplat insa. De ochii lumii, au fost indepartati cativa dintre sefii mai vechi si inlocuiti cu ofiteri tineri, printre care m-am numarat si eu. Putini insa, foarte putini si nu in functii in care ar fi putut intr-adevar sa miste ceva. In ultimii doi ani inainte de revolutie lucrasem direct cu seful cel mare al militiei judetene, excelent profesionist de altfel, de la care avusesem ce invata. Spre sfarsitul lui ’89 m-a chemat la el si mi-a spus, putin jenat, ca peste cateva zile e ziua de nastere a ministrului de interne, rugandu-ma sa merg la Poligrafie pentru a tipari o felicitare speciala, dandu-mi si indicatii cum ar trebui sa arate. M-am prezentat la directorul de atunci, care m-a ajutat sa rezolv sarcina. A durat doua zile, dar am primit o felicitare de marime A4, tiparita pe o hartie speciala, cu litere din foita de aur, pusa intr-o mapa superba din piele rosie, cu panglica tricolora, o splendoare, ce mai incoace si-ncolo.
Peste doar cateva luni, in prima parte a lui 1990, m-a chemat noul sef al politiei judetene, institutie democrata acum, care, luindu-ma prieteneste pe dupa umeri, mi-a murmurat la ureche ca are o informatie confidentiala, ca saptamana viitoare e ziua noului ministru, bla-bla… Am ripostat, …iar incepem cu d-astea, domnule colonel!!!… lasa ba, ce stii tu, esti inca tanar, n-ai habar dedesubturi…ma rog, pana la urma m-am dus la Poligrafie unde, cand au auzit ce vroiam, tipografii cat pe ce sa ma ia la bataie. Am fost scapat din mainile lor de directorul adjunct, care mi-a spus, tot confidential, …lasati seful ca se rezolva, am eu oamenii mei, ce dracu, de ce n-ati venit direct la mine?... S-a rezolvat, dar am realizat cata dreptate aveau cei de la Timisoara cu al lor punct opt.
Peste inca putin timp, eram seful economicului de la municipiu si au murit niste vaci, destule, la CAP-ul de la Melinesti, inca nedesfiintat, aflat in arondarea municipiului. Am fost chemat la inspectorat, unde seful economicului pe judet il convinsese pe seful al mare al politiei ca este necesara o ancheta, sa stabilim vinovatii si sa-i arestam spre invatatura de minte. Avea experienta berbecutilor de la Filiasi. Baietii mei stabilisera deja informativ ca vacile murisera de foame, n-aveau nutret, asa ca m-am opus oricarei anchete. …Ce facem sefu, i-am zis celui mare, de-abia am scapat de agricultura si acum ne bagam iarasi slugi, in loc sa facem munca de politie?... Pentru ca pe vremea lui Ceasca stateam cu lunile pe camp, in campanile agricole si toamna tarziu, cand terminam cu graul si porumbul, ne luau sefii la suturi ca avem dosare nerezolvate. Nu au fost de acord cu mine si, invatati ca pe timpurile nu de mult apuse, am mers la dreptate la primul secretar, cum ar fi. Noroc ca, spre cinstea sa, noul prefect, sau cum se numea functia sa de atunci, Ilie Stefan, a realizat absurdul situatiei si nu a fost de acord cu nici o ancheta. Dar mentalitatile existau, iar vechii sefi le perpetuau cu osardie in noile institutii, pretins democratice.
Nu peste multa vreme, prin toamna, in noua institutie botezata SRI, cu care imparteam aceeasi cladire de pe Amaradia plus popota, garajul si alte dependinte, s-au intors si baietii de la secu, care haladuisera prin alte judete, sa-i mai uite lumea. Mi-am dat seama ca punctul ala cu lustratia fusese inmormantat deja. In ceea ce ma priveste, ajuns acum loctiitor al sefului Politiei municipiului Craiova, unul din putinii tineri cu functie de comanda, parerile si luarile mele de pozitie deranjau frecvent dinozaurii din Consiliul de conducere al inspectoratului. Comanda municipiului era compusa, pe atunci, din seful politiei si trei adjuncti, care asigurau prin rotatie permanenta la conducere. Sedintele consiliului se desfasurau, de regula, in zilele de luni, de la municipiu participand seful si cei doi adjuncti care nu erau de permanenta. Pana la urma, satul de ideile mele “avangardiste” si de propunerile menite sa schimbe ceva, seful inspectoratului i-a ordonat sefului politiei municipale sa faca in asa fel incat sa nu mai particip la sedintele de consiliu, sa raman la sediul din Libertatii pentru a asigura permanenta la comanda, indiferent daca era sau nu randul meu. Si asa, vechile mentalitati din politie nu numai ca au invins, ca invinsesera deja, dar nu au mai fost nici macar deranjate.
Cred ca la fel s-a intamplat si in celelalte institutii ale statului roman. Iar vechile naravuri si mentalitati nu numai ca au fost mentinute ci s-au si dezvoltat, atingand in prezent o amploare fara precedent.
Aflata intr-o acuta lipsa de credibilitate, puterea portocalie si acolitii sai au repus zilele trecute pe tapet chestiunea lustratiei, adoptand pe sest o lege de tot rasul, nu doar schioapa ci oloaga de-a binelea, crezand ca astfel prostesc populatia. Nu prostesc pe nimeni in afara de ei insisi daca chiar cred ca, in afara propriilor talibani, inghite cineva asta.
Dupa parerea mea, care cred ca este in concordanta cel putin cu a celor ce protesteaza de aproape doua luni in pietele publice, daca se vrea intra-adevar asanarea morala pe care au avut-o in vedere promotorii Proclamatiei de la Timisoara, o adevarata lege a lustratiei ar trebui extinsa si asupra celor ce ne-au condus dupa decembrie ’89, sunand cam asa:
“Se interzice pentru urmatoarele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatura, pe orice lista, inclusiv la cea pentru presedintia Romaniei, al fostilor activisti comunisti si utecisti, al ofiterilor de securitate si militie, precum si al celor care au indeplinit functii de conducere de orice nivel in institutiile statului ori in regii sau alte unitati economice cu capital de stat, incepand cu 6 martie 1945 si pana in prezent.
Incepand cu data adoptarii prezentei legi se interzice, de asemenea, ocuparea oricarei functii de conducere in institutii ale statului roman sau in regii ori alte unitati economice cu capital de stat de catre cei din categoriile mentionate in alineatul precedent”.

04.03.2012 Iancu BATA