Argintii tradarii

Isus a fost vandut pe 30 de arginti. Sfintele scripturi nu precizeaza moneda in care s-a platit pretul tradarii, dar la acea vreme in Imperiul Roman erau in circulatie denarul, o moneda de argint de marimea uneia de 10 centi din zilele noastre, originea a ceea ce este azi un penny pe taramul Albionului, sestertul, o moneda si mai mica de argint ce valora un sfert de denar, si talantul, o unitate de masura mult mai consistenta, ce facea vreo 25 de kilograme de metal, nu neaparat aur sau argint. Avand in vedere ca, realizand gravitatea faptei sale, Iuda a mers la cei ce-l cumparasera si le-a aruncat pe jos rasplata actului sau, talantul este exclus din start pentru ca apostolul n-ar fi putut cara singur si arunca aproape 700 de chile de metal. Presupunem deci ca argintii tradarii au fost denarii sau sestertii a caror valoare, dupa cum am vazut, nu era asa mare ca sa motiveze suficient si exhaustiv abominabila isprava a Iscarioteanului.
Desi au trecut doua mii de ani, nici astazi concetatenii nostri nu-si vand constiinta pe mai mult. Este de notorietate faptul cumpararii voturilor pe galeti si pufoaice portocalii, zahar, ulei, faina si ce-o mai fi prin pungile alea.
La inceputul lunii septembrie 2011, UNPR-ul, partidul care vrea sa impuna o noua clasa politica, dupa cum singur se lauda, a promovat o reteta inedita care a scazut si mai mult cota la bursa spagii electorale. Reteta UNPR - paine cu adeziune la uniune – a fost descoperita la biroul lui Corin Romanescu, uneperist de vaza din sectorul 5 al capitalei, iar actiunea s-a desfasurat sub sloganul “Hai cu noi sa scapam de gunoi!”. De vechii politicieni, adica! Trei paini primeau amaratii de pensionari din sectorul 5 in schimbul adeziunii de inscriere in UNPR, partid pe care un ziarist inspirat l-a botezat Uniunea Nationala a Pupincuristilor din Romania, avand in vedere modul in care s-a format la varf si a servit interesele Basescului.
Deci la atat pretaluiesc greii UNPR-ului constiinta membrilor de rand ai partidului: la contravaloarea a 3 paini. Nu stiu la cat or pretui-o pe cea a fostilor militari pe care i-a momit in randurile sale, dar cred ca nu la mai mult. “Iubesc tradarea, dar urasc pe tradatori”, se spune ca ar fi spus candva un cunoscut personaj istoric. Si e normal sa fie asa, de tradatori te folosesti, dar in sinea ta-i dispretuiesti. Pentru ca nu are cum sa fie altfel. Stii ca daca au tradat odata, ca sa le fie lor bine, nimic nu-i impiedica s-o faca si a doua oara. Si nu poti avea incredere in ei. Niste oameni de nimic.
Iar rezervistii asa-i considera – tradatori - pe cei care, dupa ce le-au fost alaturi mult timp, au trecut in tabara celor care i-au sustinut si-i sustin nu doar pe cei care le-au taiat pensiile (asta ar fi inteles-o, s-au taiat si salarii nu doar pensii), ci pe cei care, inainte de ajustare, au dus luni de zile o campanie desantata impotriva fostilor militari, umilindu-i, facandu-i nesimtiti, beneficiari de pensii nesimtite, nemeritate - de parca si le-ar fi dat singuri, precum parlamentarii, - asmutind populatia impotriva lor, ridicand subofiterii impotriva ofiterilor, dezbinandu-i, umilindu-i si iarasi umilindu-i. Asta nu poate accepta onoarea lor de militari. A celor care inca o mai au, bineinteles, a celor care nu si-au schimbat-o pe un blid de linte!
Spuneam ca nu stiu la cat le pretuiesc uneperistii constiinta fostilor militari racolati. Nu la echivalentul a trei paini, bineinteles. Dar nici prea mult peste, cred. Nu ma refer aici la Bica si la cei asemenea lui, cu grade si functii mari, carora li s-au promis, probabil, locuri eligibile pe liste de parlamentari si consileri. Ci la militarii de rand. Mi-a ajuns la ureche ca un fost coleg de-al meu (al carui nume aminteste de o scula ciobaneasca) care se ocupa cu racolarea unor noi membri de partid, le promite acestora ca in cazul in care li s-a micsorat pensia, organizatia-i trece pe o lista speciala pe care o dau direct ministrului de resort si primesc o noua decizie, favorabila, sub pretextul ca cealalta a fost gresita. Nu stiu daca e asa, poate e o mica smecherie, poate treaba e reala. Chestia e ca la unii tine. Iar parasirea fostilor camarazi sarind in barca puterii care-i napastuieste, nu din intime convingeri si inalte considerente ideologice ci pentru un blid de linte, nu tradare se numeste? Spune-ti-i altfel, gasiti un nume mai bun, dar eu si altii ca mine asa o numim. Tradare!
Cea mai de notorietate achizitie a uneperistilor din Craiova, pe baza popularitatii careia spera sa castige la alegeri cateva procente peste deja celebrul 1% cu care-i crediteaza sondajele, reevaluatul Solomon, spunea intr-un comunicat remis presei in urma cu cateva luni ( http://www.indiscret.ro/303/actualitate/9539/solomon-se-jur-c-merge-cu-unpr.html), ca vine in acest partid pentru a se alatura unui proiect in care crede si care il reprezinta. “Ma regasesc in valorile promovate de UNPR adica interesul national si dialogul social si apreciez initiativele pe care aceasta formatiune le-a avut in ultimul timp” spunea edilul cu vasta experienta in manuirea masinariei de tocat vorbe si promisiuni electorale. Cat pret pune UNPR-ul pe dialogul social, una din cele doua mari valori pe care se lauda ca le promoveaza, am vazut nu mai departe decat ieri, 22.03.2012.
In aceasta zi, filiala din Craiova a SCMD a organizat pichetarea sediilor din Craiova ale PD-L si UNPR in semn de protest fata de modul in care actuala coalitie de guvernare gestioneaza treburile statului si resursele acestuia. Ora si locul de desfasurare ale actiunii au fost anuntate in prealabil in presa locala iar pe canale neoficiale au fost contactati responsabili din cele doua formatiuni politice care au fost informati ca intentionam sa le transmitem cate o scrisoare adresata liderilor nationali ai celor doua partide politice. Ni s-a transmis ca la sedii va fi cineva care sa primeasca delegatia noastra, UNPR-ul asigurandu-ne chiar ca vom fi primiti de un fost militar de rang inalt, nu-i dau aici numele pentru a nu strica si mai mult bunele relatii pe care le-am avut candva.
Actiunea a inceput la ora 13, fiind pichetat mai intai sediul organizatiei PD-L Craiova din strada Lipscani. Pe fondul sonor al diverselor urari scandate la adresa guvernului si a presedintelui Basescu, de genul “Basescule pan’la Pasti / Ar fi bine sa ne lasi!”, delegatia noastra a intrat in sediu unde au gasit doua secretare, din care una ne-a primit si ne-a inregistrat scrisoarea adresata domnului Emil Boc. Intrebate daca se mai afla cineva care sa ne asculte doleantele, au ridicat nepasatoare din umeri. Lamuriti, am iesit afara, unde cele cateva zeci de protestatari strigau de-a surda, doar - doar i-o baga cineva in seama. In afara reprezentantilor presei insa, si a trecatorilor, nu i-a auzit nimeni.

Cu exceptia, poate, a celor din sediul UNPR, aflat nu la prea mare distanta, in pasajul Lipscani, catre care ne-am indreptat peste vreo jumatate de ora, convinsi ca vom fi primiti de domnul general in rezerva, vaduvit si el de fostul grad prin reforma pensiilor promovata de Boc, cu sprijinul indispensabil al acolitilor generalului Izmana. Pe usa insa, vorba lui Suca, lacatul cat plosca. Nu numai ca usa era incuiata, dar era asigurata si cu un grilaj, incuiat de asemenea, precum birourile ceistilor de pe vremuri. Pe usa trona insa un afis, in care erau indicate nu mai putin de patru numere de telefon la care ti se spunea sa suni daca ai treaba in sediu. Pe fondul scandarilor, destul de sonore in gang, “Tra-da-to-rii / Tra-da-to-rii”, am apelat pe rand fiecare dintre cele patru numere afisate. Din faptul ca, cu toate insistentele mele, nu a raspuns nimeni la niciunul din cele patru numere formate, precum si din ranjetele etalate cu satisfactie de jandarmii aflati in dispozitiv cu mult inainte de sosirea noastra, am presupus ca reprezentantii uneperistilor se aflau in sediu dar nu mai voiau sa ne primeasca. Acesta sa fie, oare, dialogul social ca valoare promovata de UNPR, dupa cum arata Solomon in comunicatul sau? Ori uneperistii craioveni s-au speriat de ecoul scandarilor auzite dinspre sediul partenerilor de guvernare, s-au incuiat inauntru si s-au varat sub masa, precum conu Leonida, crezand ca vine “rivolutia”? Nu de alta, dar asta ar insemna ca formatiunea careia i s-a consacrat deja in presa renumele de partid al tradatorilor, desi cvasi - militarizata, are in randurile sale si un numar neprecizat de lasi.

23.03.2012 Iancu BATA