De peste o saptamana, masacrul comis de Gheorghe Vladan, dezaxatul care a impuscat cu sange rece 8 oameni (din care doi au murit) intr-o unitate de coafura din Bucuresti, continua sa tina prima pagina a multor publicatii si sa ocupe spatii largi in jurnalele de stiri ale principalelor posturi de televiziune din Romania.
Fapta asa-zisului politist a socat, pe buna dreptate, opinia publica, radiografiind, totodata, cu acuratete extrema, starea actuala de lucruri din Politia Romana. Si o sa ma aplec asupra a doua aspecte. Unul mostenit de la vechea Militie, dar exacerbat extrem in zilele noastre si celalalt de data mai recenta.
Primul consta in cadorisirea statutului de politist (impreuna cu cele aferente acestuia, respectiv salariul ce decurge din gradul profesional - care poate merge de la simplu agent, ca in cazul lui Vladan, pana la cel de chestor, - pensionarea la o varsta cand civilii mai au ani buni de tras in “campia muncii”, influenta in societate, si alte asemenea) catre diversi indivizi, unii chiar realizati in profesia lor initiala, de ca sa nu recunoastem, care lucreaza si ei pe la politie sau in alte structuri functionale ale Ministerului Administratiei si Internelor. Spun ca obiceiul are radacini adanci pentru ca atunci cand mi-am inceput activitatea in Militie, spre sfarsitul anilor ’70 ai secolului trecut, am intalnit deja astfel de oameni, in special cantareti si lautari angajati sa incante auzul generalilor si al altor mahari ai acelor vremuri, cand se relaxau prin vile de protocol sau case conspirative, dupa rezolvarea cu succes a importantelor lor misiuni. Obiceiul, care nu era doar al MAI-ului ci si al Armatei, a proliferat extrem in zilele noastre, asa ca avem astazi generali, chestori si comisari sefi de muzica populara, de tenis, de fotbal, de caiac-canoe si de tot ce-ti mai trece prin cap. Partea proasta nu e doar aceea ca respectivii ocupa functiile pe care ar trebui sa le ocupe adevaratii profesionisti, care sunt vaduviti astfel de asteptate si binemeritate avansari, ceea ce-i face ulterior sa-si bage picioarele in ea de munca si sa o lase si ei mai moale. Ci si aceea ca unii din ei umbla in uniforma de politist desi n-au habar cu ce se mananca acesta meserie si, intalnind uneori situatii in care sunt obligati sa intervina sub presiunea opiniei publice, umplu de glorie institutia, contribuind din plin la hartanirea unei imagini si asa destul de zdrentuite. Sau ca beneficiaza pe sub masa de avantajele statutului de politist, cum a fost in cazul citat mai sus, cand Vladan, ca politist, a obtinut dreptul de a detine o arma letala de care nu ar fi putut beneficia ca simplu sofer la o structura functionala, adica la o structura care ajuta politia sa-si indeplineasca rolul, cum sunt cele de logistica sau resurse umane.
Aceste beneficii sunt, de fapt, urmarite de lautarii, sportivii si celelalte asemenea categorii de persoane angajate in MAI, pentru ca, altfel, de ce li s-ar da grade profesionale si statut de politist si nu de pompier, arhivar sau ce se mai afla prin ograda ministerului? Iar dupa adaugarea partii de administratie la Ministerul de Interne au dobandit cvasi-statut de politist toata functionarimea, ba chiar si femeile de serviciu de prin prefecturi si alte institutii ale administratiei, prin adaugarea la salariu a sporului de dispozitiv, primit de politisti pentru ca activitatea lor zilnica este nenormata, depasind cu mult cele opt ore legale, ceea ce a grevat bugetul cu importante cheltuieli suplimentare.
Al doilea aspect asupra caruia doresc sa ma aplec, relevat cu acuitate de cazul Gheorghe Vladan, il constituie deprofesionalizarea accentuata a Politiei Romane, deprofesionalizare care, cred eu, nu a mai fost intalnita in aceasta institutie din anii de dupa !949, cand au fost arestati si trimisi la canal vechii politisti, fiind inlocuiti de militieni proveniti din muncitori si tarani fara studii de specialitate, dar cu origine sociala sanatoasa. Datorita acestei actiuni politice, nici pana astazi fostii militieni si politistii nu au reusit inca sa scape de stigmatul prostiei, facand obiectul a numeroase si savuroase bancuri cu acest substrat.
Deprofesionalizarea, asa cum aratam si intr-un articol anterior, “Politia lui Pristanda” (http://www.indiscret.ro/298/actualitate/9438/politia-lui-pristanda-.html), a inceput inca dinaite de regimul Basescu prin politizare, prin numirea in functii a unor sefi de rang inalt pe criterii politice si nu profesionale. Numai ca, dupa venirea la putere a lui Basescu, fenomenul a capatat o amploare deosebita, coborand pana la paliere dintre cele mai joase. Astfel, in martie 2005 au fost schimbati din functie si trecuti in rezerva toti sefii inspectoratelor judetene plus alte cadre de varf din aparatul central. In lunile urmatoare au fost izgoniti din politie alti peste 2300 de ofiteri superiori de pe urmatoarele paliere, cu varste intre 45-50 de ani, politisti cu experienta, dovedita de functiile pe care le accesasera pe criterii profesionale, ce-si mai puteau inca aduce un aport substantial nu doar la rezolvarea sarcinilor curente ale Politiei ci si la formarea unor profesionisti redutabili, care sa-i inlocuiasca atunci cand urmau sa se pensioneze.
Metodele folosite le-am prezentat la vremea respectiva in articolul “Tsunami in Politie” si au fost din nou relevate zilele trecute de senatorul de Satu Mare, Valer Marian, intr-un articol, publicat in editia din 10 martie a publicatiei “Cotidianul.ro,” referitor la curatarea si pedelizarea Politiei Romane (http://www.cotidianul.ro/cum-curata-si-pedeliza-ex-ministrul-igas-politia-romana-175095/).
Deoarece, in paralel, serviciile lansasera zvonul privind incetarea platilor compensatorii la pensionare, alaturi de ofiterii cu functii de conducere au plecat la cerere si un mare numar de agenti cu experienta, care au crezut ca sefii stiu ei ceva de o roiesc pe capete. Nu am cifrele exacte la nivel national dar, pentru a va face o idee, pot arata ca din IPJ Dolj, care pentru intreg anul 2005 avea o pierdere planificata de noua politisti ( doi ofiteri si sapte agenti), au plecat in luna martie a acelui an 10 ofiteri si 32 de agenti, in scurt timp deficitul de cadre al inspectoratului atingand cifra de 200 de politisti.
Pentru a inlocui miile de politisti, izgoniti sau plecati de teama din sistem, au fost incadrati, de regula, pilosi din sursa externa, adica din cei ce aveau la baza alte meserii, nu o pregatire specifica de politist. Procesul a continuat apoi si s-a tot exacerbat, fiind recunoscut chiar de fostul ministru de interne, Traian Igas, care afirma acum cateva luni, pe cand era inca in functie, ca numarul celor angajati din sursa externa a depasit deja proportia de doua treimi din totalul personalului. Pentru a intelege mai bine amploarea fenomenului, subliniez ca ultimele promotii ale institutiilor de invatamant profilate pe politie nu au fost inca repartizate in unitati, pentru ca nu mai exista locuri libere pe care absolventii sa fie incadrati. Pana acum 5-6 ani, cand stabileau necesarul de incadrare, unitatile de politie aveau in vedere efectivele de elevi si studenti ce urmau a le fi repartizate de academie si scolile de politie, incadrand din sursa externa doar daca le mai ramaneau locuri, iar nevoia era stringenta. Ajunsa la putere, pentru a-si fideliza institutia, Oranjeria a impus alte reguli, penetrand masiv institutia cu propria-i clientela politica. La fel cum au procedat si comunistii cand au ajuns la putere, exceptand arestarea vechilor politisti, pe care au inlocuit-o cu pensionarea fortata ori indusa, dupa caz.
Profesionalismul celor intrati in Politie pe usa din dos, cu dedicatie si examen al carui rezultat era dinainte stiut, promovati apoi in functii dupa aceeasi reteta, a fost relevat cu prisosinta de recentul caz al criminalului de la coafor. Nu este permis ca un profesionist sa-i prezinte reclamatia celui pe care-l ancheteaza, ba mai mult, sa i-o citeasca la telefon, exacerband, creand sau contribuind chiar el la crearea unei stari conflictuale, el cel chemat sa aplaneze astfel de situatii. Nu este permis ca un judiciarist adevarat sa nu cunoasca starile conflictuale din teritoriul sau de competenta ori din domeniul dat in responsabilitate, mai ales atunci cand sunt semnalate in mod repetat. Nu este permis ca un politist adevarat sa nu ia masuri graduale de aplanare a unei stari conflictuale ce poate evolua spre acte de violenta. Nu este permis ca unul din cei ce lucreaza in Politie, si nu doar pe la Politie, sa lase o arma letala in posesia unuia semnalat cu probleme psihice, aflat in stari conflictuale repetate cu sotia si vecinii, cunoscut consumator de bauturi alcoolice. Nu este permis ca astfel de aspecte din conduita unui detinator legal de armament sa fie trecute cu vederea sau sa nu atraga atentia celui insarcinat cu efectuarea verificarilor periodice, daca acesta este politist adevarat si stie sa faca o investigatie.
Investigatia, mijloc de baza al activitatii politienesti, constituie, cronologic, a doua tema de studiu la disciplina de specialitate in Academia de Politie. Prima fiind cunoasterea teritoriului si a populatiei. Cine nu stie sa faca o investigatie, nu se poate numi politist. Investigatia se face in mod legendat si conspirat, pentru a proteja reputatia celor ce-i fac obiectul si pentru ca cei vizati sa nu cunoasca adevaratul motiv al interesului pe care-l suscita, in caz ca afla despre acest lucru. Pentru a fi mai explicit, daca un politist se prezinta la o asociatie de locatari pentru a se interesa de cineva, el trebuie sa aiba pregatit un pretext care sa-i acopere interesul real si sa solicite date despre mai multi locatari, pentru a-l disimula pe cel ce-l intereseaza cu adevarat. O investigatie referitoare la un solicitant al autorizatiei de port-arma trebuie sa stabileasca modul in care acesta este cunoscut la domiciliu si locul de munca, daca are vicii, daca are comportament deviant, daca este violent, scandalagiu sau consumator frecvent de bauturi alcoolice, daca este angrenat in procese cu vecinii sau alte persoane, daca se afla in stari conflictuale, daca face parte dintr-o familie dezorganizata, dacă are debite faţă de persoane fizice sau juridice. De asemenea, trebuie să obţină date despre membrii familiei solicitantului, dacă aceştia au boli neuro-psihice, antecedente penale sau vicii, precum şi date despre anturajul solicitantului.
Se procedeaza astfel in realitate? In cazul Gheorghe Vladan am vazut ca nu. Dar in alte cazuri?
La circa doi ani dupa ce am beneficiat de pensionare in modul aratat cateva paragrafe mai sus, m-am angajat ca director al unei firme de paza de a carei infiintare si avizare trebuia sa ma ocup. La ceva vreme dupa ce depusesem documentatia necesara la IPJ Dolj, aflandu-ma la sediul firmei, sotia mi-a telefonat spunandu-mi ca am fost cautat de doi politisti care, negasindu-ma acasa, ma roaga sa-i astept la serviciu. Peste putin timp au sosit doi agenti de la Sectia 3 Craiova, pe al carui teritoriu se afla atat domiciliul meu cat si sediul firmei. Dupa ce s-au prezentat, mi-au spus ca efectueaza verificari in vederea acordarii avizelor necesare, au scos o coala de hartie si mi-au cerut sa declar, in scris, daca sant in stari conflictuale cu cineva, daca sant sanatos psihic, daca am debite si alte asemenea care sa raspunda obiectivelor prezentate mai sus. „Mai baieti, le-am spus, pai pe mine ma intrebati voi lucrurile astea? Eu am tot interesul sa ma prezint intr-o lumina favorabila. Iar un bolnav psihic, se stie, crede despre el ca e sanatos, ceilalti avand ceva la bibilica. Daca am debite, interesati-va la Asociatie daca sant cu intretinerea la zi, sau la Biroul de credite, mergeti la LSM sa vedeti daca-s in evidenta cu afectiuni psihice, la alte surse de investigatii, nu ma intrebati pe mine”. La care, unul din agenti mi-a raspuns, cu aroganta, ca nu-l invat eu pe el cum se face o investigatie. Ok, am zis si le-am dat declaratia. Dupa care, acelasi agent m-a intrebat daca nu da si patronul un whiski pentru deranjul lor. Nu-i la firma, le-am raspuns si i-am condus spre iesire. In drum spre poarta, acelasi agent m-a intrebat daca nu le pot aranja ca patronul, care avea si o spalatorie auto, sa le aprobe sa vina periodic pentru a-si spala masinile, gratis bineinteles. Astia-s politistii de tip nou, angajati cu ghiotura, mi-am zis si mi-am propus sa uit intamplarea. Peste un timp am aflat de la un fost coleg ca fusese si el investigat la fel, pe baza de declaratie, de catre niste agenti ai Sectiei 2 Craiova, de data asta. Mi s-a parut in neregula, procedeul se generaliza, si cand am avut drum pe la inspectorat am mers la unul din adjuncti si i-am relatat cele de mai sus, crezand ca modul asta original de a investiga, luand contact cu obiectivul, are doar scopul de a ciupi ceva. Am aflat ulterior ca cei doi agenti au fost sanctionati. Mi-a parut rau, nu asta fusese scopul meu, ci revenirea la un comportament etic si profesionist.
Avand in vedere si cazul Vladan, realizez ca multi din actualii politisti nu au habar sa investigheze. Sigur, din doar trei cazuri nu poti trage o concluzie care sa vizeze intreaga institutie. Dar, cand ai o Politie in care, potrivit declaratiilor celui mai in masura sa o stie, doar unul din trei politisti are studii de specialitate, in care, potrivit relatarilor din presa si declaratiilor liderilor propriilor organizatii sindicale, restructurarile-i vizeaza pe cei cu studii de profil si nu pe cei intrati pe usa din dos, si in care, potrivit declaratiei celui ce-o conduce, lucreaza niste betivani si niste nenorociti, ce mai putem spune despre institutia ce ar trebui sa ne ofere, potrivit sloganurilor inscrise pe autoturismele sale, Siguranta si Incredere?
Doar ca politistii nostri sunt niste folcloristi, care lucreaza dupa ureche, nu dupa partitura. Si sa concluzionam ca, din pacate, deprofesionalizarea Politiei e o realitate, nu doar o ipoteza.
10.03.2012 Iancu BATA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu