Jan-dar-meria / cafteste Ro-mania

Jandarmeria si-a dat iar cu stangul in dreptul sambata trecuta, remarcandu-se la mitingul suporterilor Universitatii Craiova prin maltratarea calma, metodica, cu chistocu-n coltul gurii, ca Moromete la prasit, a unui pustan de doar 17 ani. In exercitiul functiunii de asta data, legal, cu forme, cum ar veni, si nu in afara orelor de program ca in cazul jandarmului care a stalcit in suturi o fetita ce a incercat sa-i spele parbrizul autoturismului la un semafor in Craiova sau al handralailor care, in prezenta unui ofiter, l-au bagat in ghips pe un gorjean, a carui sotie conducea masina prea lent dupa gustul lor, innecat in prea-plinul adrenalinei acumulata la repetatele antrenamente, in care-si exerseaza muschii si instinctele ancestrale pentru a-i bumbaci pe ce-i ce le ies in cale, fara a mai pierde timpul pentru a discerne daca au incalcat sau nu legea pe care, chipurile, o apara.
Pana in urma cu nu prea multa vreme, jandarmii nu actionau in public de capul lor, sub comanda proprie, ci impreuna cu Politia, sau, pe vremea impuscatului cu Militia, care avea responsabilitatea actiunii, trupetii fiind auxiliari. Si nu pentru ca ar fi fost politistii ori militienii mai destepti, cel putin in ultimii 35 de ani de cand cunosc eu fenomenul, ci pentru ca aveau o alta optica a relatiilor cu publicul anumitor manifestari cultural-sportive sau social politice.
Recent, jurnalistul si analistul politic Bogdan Chireac a afirmat intr-o emisiune televizata, ca in anii ‘92-‘93 era mai multa democratie decat astazi. Nu sant eu cel mai in masura sa judec afirmatia domniei-sale, dar pot spune ca, in ceea ce priveste actiunile fortelor de ordine din acea vreme, ma refer strict la politie si jandarmerie, nu s-au inregistrat excese de felul celor comise in Bucuresti la mijlocul lunii ianuarie a acestui an, si repetate in diverse ocazii, cum a fost cea de sambata, 24 martie, la mitingul amintit la inceputul articolului.
Anii de la inceputul ultimului deceniu al secolului trecut au constituit, pentru mine si colegii mei, o perioada destul de agitata din punct de vedere social. Eram, la acea vreme, loctiitor al sefului Politiei municipiului Craiova, avand printre responsabilitati si coordonarea masurilor de asigurare si mentinere a ordinii publice. Orasul avea doua echipe de fotbal in prima divizie si de aceea in fiecare duminica trebuia sa fim prezenti fie pe Central, fie pe stadionul din Valea Rosie, unde performantele jucatorilor de atunci atrageau public, nu gluma! Viata politica era foarte agitata, cu mitinguri si contramitinguri atat ale membrilor si simpatizantilor partidelor aflate la putere, cat si ai celor din opozitie, mult mai numerosi, mai vocali si mai radicali in convingeri decat cei de astazi. Acestor manifestari politice li se adaugau frecvente mitinguri si marsuri organizate de sindicate, care aveau atunci mii si chiar zeci de mii de membri, nu doar cateva sute ca astazi. Practic, Craiova fierbea. Si totusi nu s-au inregistrat acte deosebite de tulburare a ordinii publice, nu s-au produs interventii in forta ale structurilor de ordine, nu au fost loviti, maltratati sau ridicati abuziv zeci de oameni, cum se intampla astazi, cand asigurarea normalitatii la astfel de manifestari este apanajul strict al Jandarmeriei.
Si nu pentru ca nu ar fi existat provocari. Ci pentru ca ofiterii de politie aflati la comanda dispozitivelor, in care se aflau alaturi si politisti si jandarmi, aveau ceea ce cred ca le lipseste astazi domnilor jandarmi. Aveau tact, insusire ce presupune, potrivit dictionarului, facultatea de a judeca o situatie dificila rapid si cu finete, care determina o comportare corecta, delicata si adecvata. Tactul implica, printre altele, ca atunci cand esti provocat, injurat, scuipat sau chiar lovit, sa te stapanesti, sa taci, sa strangi din dinti, sa rabzi, sa fii rational, sa astepti, sa incerci sa aplanezi, sa cauti momentul si sa gasesti modalitatea cand si in care poti actiona fara ca riposta sa escaladeze situatia conflictuala, sa provoace daune mai mari, iar in final sa nu fii tu cel care, in loc sa asiguri ordinea, sa provoci acte de dezordine si sa bruschezi participantii.
Ori astazi, jandarmii nostri nu au constiinta a ceea ce trebuie sa reprezinte institutia aceasta, a carei menire e tocmai asigurarea ordinii publice. Ei nu au prestanta, nu se comporta ca niste aparatori ai legii, a caror atitudine si manifestari impun pentru ca sunt diferite de ale celor pe care-i considera huligani. Asa cum arata si Cosmin Staicu, cronicar sportiv, intr-un articol publicat in editia din 29 martie a cotidianului craiovean Cuvantul Libertatii, ei sant iritati de comentarii, de ironii, de comportamente pe care nu le pricep si nu fac nici un efort sa le priceapa. Si atunci, zic eu, in loc sa-si pastreze calmul si sa dea dovada de tact, jandarmii se comporta ei insisi ca niste huligani pe maidan iar nu ca oameni ai legii, raspunzand provocarilor cu bastoane si gaze, inhatand la intamplare pe cine apuca din grup, fie ca este vinovat, fie ca doar a participat la manifestarea respectiva, urcandu-i in duba, ducandu-i la sectie si amendandu-i cu sume disproportionate, fara nici un simulacru de proba.
Mai apoi, sefii lor, in loc sa ia masuri pentru limitarea si pedepsirea exceselor, incearca sa le justifice si sa le acopere, scotand in fata purtatorii de vorbe cu explicatii puerile, ridicole, care nu conving pe nimeni.
Pentru a exemplifica, daca s-ar fi dat dovada de tact la mitingul suporterilor, pentru o contraventie minora savarsita de 4-5 persoane care consumau alcool, nu s-ar fi intrat in forta, brutalizand si gazand participantii, oripiland mame ce-si plimbau copiii prin zona si alti cetateni pasnici, retinand, sechestrand in dube si amendand 37 de persoane, ci ar fi fost filmati acei cativa contravenienti si cel care a aruncat doza aia goala si turtita de bere, grea de maximum 100 de grame, ce-am vazut-o in filmul pe care ni l-au aratat jandarmii, incercand sa-si justifice brutala si terifianta interventie. Ar fi fost filmati, zic, lucru care sant convins ca oricum s-a facut, apoi, dupa terminarea misiunii ar fi fost identificati (au un program care permite calculatorului recunoasterea automata a fiecarei figuri in baza de date a structurii de evidenta a populatiei) si ar fi fost chemati la politie, unde s-ar fi aplicat sanctiuni contraventionale, totul terminandu-se pasnic, fara tam-tam, fara scandal, fara brutalitati, fara excese, fara necesare explicatii.

Dar, cum spuneam, asta ar fi presupus tact si profesionalism. Exceptand cazul in care actiunile lor in forta, de o brutalitate desantata, sunt deliberate, avand drept scop intimidarea populatiei, determinarea acesteia de a nu mai participa la manifestari publice, cum s-ar putea concluziona interpretand vizitele domnului Gogu pe la sediul partidului aflat inca la butoane. Ceea ce ar insemna politizarea excesiva a unei institutii, care se crede unul din pilonii de baza ai democratiei, dupa cum clameaza site-ul Jandarmeriei oltene.
Oricum, si intr-un caz si-ntr-altul, faptul ca sefii lor le permit si le justifica excesele din misiuni, neluand nici o masura de sanctionare a celor care sar calul, nedelimitandu-se in nici un fel de abuzurile acestora, a creat, probabil, in mintea jandarmilor de rand, obisnuita sa se concentreze doar cand sfarama caramizi cu latul palmei, sentimentul impunitatii. Doar in aceasta cheie putem intelege comportamente precum cel al jandarmului ce a maltratat fetita la semaforul din Craiova sau al celor care, ca o adevarata banda de talhari, l-au batut crunt pe sotul automobilistei din Gorj, ce a indraznit sa le stea in cale. Fapta cu atat mai grava, cred eu, ca cat s-a produs in prezenta unui sef ierarhic, a unui capitan, grad ce presupune un anumit nivel ierarhic si o experienta pe masura.
Si cica-s oameni ai legii! Oare, la ce ne mai putem astepta?

30.03.2012 Iancu BATA