Jurământul de credinţă

,,Am jurat cu mâna strânsă pe drapel, Bravi ostaşi cu pieptul de oţel, Am jurat că ţara când ne va chema, Inima şi viaţa ne vom da!’’ Aşa sunau versurile unui cântec ostăşesc din anii ’70! În urmă cu 45 de ani (1973) am depus jurământul de credinţă faţă de patrie. Reînnoit apoi în primul an de şcoală militară (1976) precum şi după un timp de la schimbarea regimului politic din 1989. Dar primul a fost cel care m-a emoţionat şi m-a impresionat cel mai mult! Pentru că versurile acelui cântec nu minţeau, jurământul tinerilor ostaşi se efectua cu mâna pe drapelul patriei iar noi asta simţeam, aşa eram educaţi, ca la nevoie să facem sacrificiul suprem! Se dădea comanda ,,Pentru onor înainte, prezentaaaaţi arm’!’’ noi mânuiam armele pentru onor, după care, în sunetele Marşului de întâmpinare (Onorul la general) cântat cu însufleţire de fanfară, din flancul drept apăreau militarii din garda de onoare purtând Drapelul, impresionantul drapel militar din mătase grea, cu ciucuri, franjuri şi broderii din fir de aur, purtând inscripţia ,,Pentru patria noastră Republica Socialistă România’’ pe o parte iar pe cealaltă denumirea unităţii, ,,Brigada 4 Grăniceri’’, în cazul meu! Garda drapelului, în pas de defilare, purta drapelul prin faţa frontului până în flancul stâng, pentru a-l onora fiecare dintre noi, după care traversa platoul în diagonală, până ajungea în faţa mijlocului formaţiei. Aici se întorceau cu faţa spre formaţie, se opreau şi luau poziţia de drepţi, cu drapelul înălţat în plan vertical, iar fanfara intona imnul României! După ultima notă a imnului ni se dădea comanda ,, Pe umăr arm’!’’ şi începea depunerea jurământului. În pas de defilare şi cu pistolul mitralieră la piept, ne prezentam la drapel, în grupe de câte zece, şi ne postam câte cinci de o parte şi de alta a acestui simbol sfânt al patriei. La o scurtă comandă întindeam toţi mâna dreaptă şi apucam lancea drapelului, în timp ce comandantul unităţii, aflat cam la un metru în faţă, ne ordona: Rostiţi după mine: "Pentru îndeplinirea datoriei sacre de apărare a patriei înscrisă în Constituţie, eu ........(şi aici ne spuneam fiecare, pe rând, numele şi prenumele)... cetăţean al Republicii Socialiste România, intrând în rândurile forţelor armate, jur credinţă nestrămutată poporului român şi patriei mele socialiste. Jur să respect legile ţării, să execut întocmai ordinele comandantului suprem, cerinţele regulamentelor militare şi ordinele comandanţilor şi şefilor mei, atât în timp de pace cît şi în timp de război. Jur să nu-mi precupeţesc sângele şi viaţa pentru a apăra pământul strămoşesc, independenţa şi suveranitatea patriei, cauza socialismului. Dacă voi călca jurământul meu, să suport pedeapsa aspră a legilor Republicii Socialiste România". Iar noi, cu sufletele vibrând de emoţie, repetam cu vocile noastre tinere şi puternice frazările comandantului. Acele cuvinte mi-au râmas întipărite în suflet, le pot repeta oricând, chiar trezit din somn! Fotografia reprezintă un astfel de emoţionant moment!