Apropo de fotografia asta, despre prostii care ajung in functii de conducere! La cativa ani dupa evenimentele din decembrie '89, lucram ca specialist unu in cadrul Serviciului de Ordine Publica. Intr-o seara de duminica, in timp ce aveam cativa invitati la masa (sarbatoream ceva), sunt sunat de domnul colonel Toma ( un om deosebit, Dumnezeu sa-l odihneasca pt ca a plecat dintre noi), ofiter de serviciu la Politia judeteana, care imi spune sa ma prezint urgent la seful politiei. Nemultumit profund de acest ordin, il rog totusi sa-mi trimita masina de serviciu, explicandu-i ca nu pot veni cu cea personala intrucat, data fiind situatia, bausem ceva. Nea Tomita imi spune ca nu poate sa-mi trimita masina, era plecata undeva. Pe-atunci nu erau asa multe taxiuri ca acum, iar sa sun la Dispeceratul taxi dupa masina era o adevarata aventura, suna mereu ocupat. Asa ca am plecat pe jos, ce sa fac, sperand ca voi gasi un taxi pe drum. Speranta desarta! Toamna tarzie fiind, afara era o ceata de nu vedeai la doi pasi! Din Brazda, de langa Fabrica de tutun, unde locuiam, si pana la inspectorat n-am intalnit nici o masina. Am ajuns plin de draci! Urc la etajul doi in cladirea de pe Amaradia, unde era atunci cabinetul sefului politiei judetene, ma prezint la ofiterul de serviciu si-l rog sa ma anunte. Nea Toma imi spune ca deocamdata nu poate face asta intrucat seful s-a dus in spate si s-a lungit putin. Pe-atunci din camera ofiterului de serviciu intrai in cabinetul sefului politiei, care avea in spate o alta incapere in care se afla o masa mai mica de sedinte si o canapea. Seful asta al politiei folosea frecvent canapeaua pt odihna intrucat, fiind extrem de fricos (teama de a nu fi schimbat din functie, nu teama de infractori, sa fiu drept) statea mai tot timpul pe la politie, zi si noapte, chiar daca nu erau evenimente, sa nu intrebe vreun sef de la Bucuresti de el si sa nu fie acolo. Mi-a sarit tandara la atata nesimtire, adica ma cheama urgent noaptea (era cam ora 22) si el merge sa se culce. Colonelul Toma incearca sa ma calmeze , ,,bai Iancule, stai ca nu esti singur, uite si ei il asteapta, il lasam sa doarma vreo ora ca e obosit, n-a fost deloc acasa, apoi il trezesc!". In camera ofiterului de serviciu mai erau Ion Maria, specialist unu la economic, Lajea parca, seful serviciului economic si inca cineva, nu mai imi amintesc cine. Vreo trei-patru insi, chemati tot asa, urgent! Fiind si putin presurizat datorita celor cateva pahare (plin de curaj, de!), nu m-am calmat nicicum. ,,Nea Tomita, daca nu-l trezesti acum, intru eu si poate sparg vreo vaza de-aia de perete sa-l trezesc. Pai, ce? isi bate joc de noi? Ne cheama aici si el se culca?" Nea Toma n-a avut incotro, ne-a bagat in cabinet si a intrat in spate sa-l trezeasca! Iese seful politiei, ciufulit, cu ochii umflati, si ce credeti ca ne zice, ciobaluit de somn? ,,Puilor, puilor (avea el vorba asta), v-am chemat sa va spun ca v-am bagat in comitetul de organizare al serbarii Pomului de iarna pt copiii cadrelor. Asa ca, maine sa veniti mai devreme la servici, pe la sapte-asa, ca sa discutam ce trebuie sa facem, ce masuri sa luam!" Atat! Atat ne-a spus! Si ne-a dat liber! Oare, ofiterul de serviciu, cand ne-a telefonat sa ne cheme urgent la sediu, nu putea sa ne spuna direct : "Seful a ordonat sa fii prezent la cabinet, maine, la ora sapte?"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu