Ambuscada

Lunetistul asta vasluian imi aminteste de o intamplare hazlie din scoala de ofiteri. In primul trimestru al anului doi, intr-o noapte de toamna tarzie, pe la trei asa, batalionul nostru a fost alarmat! Dupa iesirea pe platou, verificarea prezentei si a tinutei, cu echipamentul complet, inclusiv ranita in spate, am plecat in mars fortat spre padurea Andronache. Dupa trei-patru ore am ajuns acolo, am servit masa de dimineata la gamela, apoi am luat-o inapoi, spre scoala. Mai aveam putin de mers cand, in timp ce traversam o porumbiste pe care se aflau glugi din astea de coceni, asemanatoare cu asta in care este mascat lunetistul vasluian, am intrat intr-o ambuscada. Coloana de mars a fost atacata iar noi trebuia sa respingem atacul si sa anihilam atacatorii. Focuri de pistol mitraliera, cu cartuse de manevra, bineinteles, fum, explozii de petarde! Imediat dupa ce am fost atacati, o petarda aruncata de atacatori a explodat langa o gluga de-asta de coceni. Spre surprinderea noastra, gluga a sarit in aer, snopii de coceni au sarit in toate partile, iar dintre coceni s-a desirat urland si luind-o la fuga, speriata de moarte, o ditamai magaoaie. Luati prin surprindere, ne-am speriat si noi, in primul moment, apoi tot batalionul a inceput sa rada in hohote! Ce se intamplase! Magaoaia care fugise speriata de explozie era furierul capiitanului Jianu, un elev inalt, bine legat, brunet de felul sau. Jianu, impreuna cu Lazaroaie, comandantul batalionului, redactase documentatia aplicatiei. Ca furier, colegul nostru, avusese cunostinta despre destinatia si traseul marsului. Stiind ca trebuia sa ne intoarcem pe acelasi itinerariu, la inceputul marsului, dupa ce mersese un timp impreuna cu noi, ajuns pe porumbiste a iesit discret din coloana, s-a culcusit in gluga de coceni si a inceput sa traga la aghioase, asteptand reintoarcerea noastra pt a ni se alatura. Ghinionul lui ca tocmai in acel loc conducatorul aplicatiel a hotarat ambuscada. De atunci,colegului i s-a spus, in gluma si fara rautate, Gluga