Eveline

Activitatea structurilor de militie economica se desfasura pe principiul muncii in obiective si al liniilor de munca! Timp de cativa ani din perioada in care am fost ofiter de economic, am lucrat pe linia de munca CAV, ori AVC. I se spunea si asa si asa! Tradus, insemna “combaterea infractiunilor pe linie de aur, valuta, specula si contrabanda”. Linie de munca pe care ne doream sa lucram toti elevii scolii militare de la Baneasa, care urmam profilul economic. Avea o aura de romantism, mister si aventura! Sa lucrezi pe linie de aur si valuta era idealul nostru! In scoala! In activitatea practica insa, era altfel. Nasol de tot! Care era treaba? Cei care aveau in supraveghere obiective sau sectoare economice, primeau spre rezolvare dosare intocmite de organele de revizie si control financiar intern care functionau, pe atunci, in fiecare intreprindere sau sector economic. Fac o paranteza pt a explica ce inseamna a avea in supraveghere obiective sau sectoare economice. Cei care aveau in responsabilitate una, doua ori mai multe unitati economice mari, cum ar fi fost Combinatul Chimic, de exemplu, lucrau in obiectiv. Cei care aveau mai multe unitati mici dar cu acelasi obiect de activitate, aveau in responsabilitate ori in supraveghere, cum preferati, un sector economic. Buse Ion, de exemplu, avea sectorul agricol, in care intrau unitatile agricole de stat (I.A.S.–urile cu trustul aferent) si cele cooperatiste (C.A.P.-urile). La astea se adaugau bazele de receptie, baza de aprovizionare pt agricultura , statiuni de masini si tractoare, si ce unitati cu profil agricol mai era prin Craiova si comunele arondate. Idem, sectorul sanitar, de exemplu Ei, si spuneam ca ofiterii de obiectiv primeau spre rezolvare dosarele de revizie intocmite de compartimentele de profil ale unitatilor economice ori sectoarelor supravegheate, mai exact dosarele in care se constatasera prinsaejudicii, lipsuri in gestiune. Acestea se inregistrau la penal, ofiterii efectuau cercetari si propuneau solutii. Din acestea rezultau, de regula, infractiuni de delapidare ori, daca nu rezultau elemente de insusire a banilor, materialelor ori produselor, ceva elemente de neglijenta in serviciu tot rezultau ca, altfel, de unde paguba? Si, in acest fel, ofiterii de obiectiv aveau constatarile asigurate! Pe cand, noua, celor de la linia de munca, nu ne dadea nimeni nimic, mura-n gura! Cel mult sesizari si reclamatii facute din invidie, dusmanie ori alte sentimente de-astea nobile. Ori denunturi sau autodenunturi facute de unii care se plicisisera prin puscarii, sperand ca vor fi adusi la ancheta, regimul din arest fiind mai bland decat cel din penitenciar. Munca in zadar, tone de maculatura (declaratii, rapoarte de investigatii, procese verbale de perchezitii, etc.,etc….), zile si nopti pierdute din care nu-mi amintesc sa fi iesit vreodata ceva. Baza activitatii noastre insa, era munca informativa, care trebuia sa fie facuta ca la carte, daca voiam sa obtinem ceva rezultate. Cu atat mai mult, cu cat activitatea noastra se cantarea la propriu, fiind cotati si analizati prin bilanturi nu atat dupa numarul de infractiuni constatate, cat dupa cantitatile de aur pe care le ridicam spre confiscare si pe care le predam la camera de corpuri delicate ori la Banca Nationala! Asa ca, ceea faceam efectiv noi, cei care lucram pe CAV, fata de ceea ce crezusem ori visasemm in scoala de ofiteri, era la fel de departe ca griva de iepure! Prin 1984 lucram pe aceasta linie impreuna cu locotenentul Ilie Vilau, venit de-un an-doi din scoala militara. Ne intelegeam foarte bine, prieteni la toarta, burlaci amandoi. L-avusesem invatacel in toate stagiile de practica pe care le facuse in timp ce era elev al scolii militare, iar dupa absolvirea acesteia si repartizarea sa la Politia municipiului Craiova, sefii hotarasera sa lucram impreuna! Printre altele, aveam in lucru, in dosar de urmarire informativa, o tanara studenta la Stiinte Economice, Eveline I. Era prietena cu un grec, Akis, ai carui parinti erau refugiati politici, comunisti fugiti din Grecia datorita persecutiilor la care erau supusi de regimul coloneilor, care o aproviziona periodic cu obiecte din aur aduse din strainatate! Grecii locuiau in casa aia mare, boiereasca, de pe strada Alexandru Macedonski colt cu Bujorului, in curtea careia functioneaza acum laboratorul Synevo, iar Eveline intr-o casa tot asa mare, daca nu si mai mare, vis-à-vis de fostul restaurant Banateana. Pe vremuri, in aceasta casa functionase o sectie de militie, una dintre cele trei care existau atunci in Craiova. Tatal Evelinei, mare mahar comunist, prieten de vanatoare si agape cu Ceausescu, pusese ochii pe cladirea sectiei si a dorit sa se mute acolo. Din cate povesteau ofiterii mai vechi, seful sectiei, Florescu Netu, a primit ordin intr-o zi ca, in 24 de ore, sa evacueze sectia pentru a-i face loc noului locatar. Politistii au fost nevoiti sa scoata mobilierul sectiei si fisetele cu documente in strada, unde au ramas timp de doua saptamani, pana s-a gasit o cladire in care sa fie mutata circa de militie. Maharul, poreclit M…x, dupa eroul unui film din deceniul sase, decazuse intre timp din functie si din gratiile Secretarului General in urma unui scandal, dar ocupa totusi o functie importanta in judetul Olt. Si tocmai de fiica lui M…x, gasisem noi sa ne luam! Evelina si Akis umplusera facultatea de bijuterii din aur, lucru ilegal pe vremea aia. O lucrăm noi, ce-o lucrăm, documentăm ca lumea activitatea acestora si hai sa trecem la realizarea materialului informativ. Intocmim planul de actiune, necesarul de forte si mijloace si, impreuna cu seful de birou, mergem la seful politiei pentru aprobare. Acesta, venit in Craiova de la Olt, ne spune: “Bă, voi stiti cine e ăsta? Va dati seama cu cine ne punem si ce aprobari ne trebuie?” In anii regimului comunist pentru a lucra informativ sau cerceta persoane cu functii de conducere trebuia sa ceri si sa primesti aprobarea secretarului organizatiei de partid in a carui nomenclatura se afla respectivul. Aprobarea primului secretar al judetenei de partid, de regula! “Stim, domnule colonel, i-am raspuns, dar noi avem treaba cu fiica-sa, nu cu el! Ea nu e in nici o nomenclatură!” “Bine, a zis seful, dar pe mine sa nu contati! Eu si M..x ne cunoastem bine, ne intalneam pe la sedinte in Slatina, am fost si la protocoale impreuna, asa ca eu nu o sa fiu in Craiova maine! Sa nu ma gaseasca nimeni!” Fac o paranteza pentru a va spune ca mi-am reamintit aceasta faza pe vremea regimului Basescu, in momentul in care un politician important a fost arestat chiar in timp ce presedintele lipsea din tara pt o zi! “Ptiu drace!, mi-am zis.Parc-ar fi fost elevul lui nea Balaci! Sa nu fie gasit pentru explicatii sau pile!” Procedeul era probabil de mult cunoscut si uzitat in sferele puterii, la nivele mai mari ori mai marunte! Revin si continui povestirea. Dupa aprobarea planului, seful de birou i-a contactat pe cei implicati pentru asigurarea cooperarii si dotarii cu mjloace. Ofiter de cercetare penala a fost desemnat Dan Viloiu, iar pentru perchezitia ce urma efectuata la domiciliul Evelinei s-a asigurat si participarea domnului locotenent colonel Florescu Netu, seful biroului de ordine publica, intrucat cunostea foarte bine topografia cladirii ce servise candva ca sediu al circumscriptiei de militie pe care o comandase. Lucru ce si-a dovedit importanta lui. A fost asigurata inclusiv prezenta autobuzului inspectoratului pentru necesitati de transport. A doua zi, 14 iunie, data pe care mi-o amintesc intrucat era aniversarea zilei de nastere a lui Ilie Vilau, am mers inca de la prima ora la procuratura pt a obtine mandate de perchezitie. Canci! Cand a aflat despre cine este vorba, unul dintre procurorii cu care lucram ne-a spus ritos ca nu ne da nici o autorizatie. Noroc cu raposatul Manole Ciontu, un om deosebit, cu care am colaborat excelent, nu doar eu ci intregul birou economic. Proaspat venit in Craiova de la Gorj, acesta s-a lasat induiosat de insistentele noastre. “Va dau eu, mai baieti, ca daca se ia cineva de mine o sa spun ca, fiind de putin timp in Craiova, nu am stiut despre cine este vorba!” La care am plusat si eu si i-am zis “domnule procuror daca se ia cineva de dumneavoastra, dati-o pe mine, spuneti ca v-am pacalit, ca v-am spus ca-i vorba de Dragavei!” Era pe-atunci un tigan, poreclit Dragavei, mare cartofor, care avea o pravalie de flori artificiale pe Romania muncitoare. Coincidenta facea sa aiba acelasi nume si prenume cu potentatul nostru. Am inhatat autorizatiile, tusti in masina si fuga la sediu unde efectivele pt actiune se adunasera déjà. Dupa instructaj, am plecat la facultate unde stiam ca, la ora respectiva, grupele din anul Evelinei aveau curs in amfiteatrul mare. Am intrat in sala de curs cu Vilau, ne-am dus la profesor, ne-am legitimat, ne-am cerut scuze si i-am spus ce dorim sa facem. Am scos o lista si am citit numele a vreo treizeci de studente, pe care le-am rugat sa iasa din banci si sa vina in fata. Dupa care le-am condus la autobuz si directia politia municipiului unde, sub coordonarea lui Dan Viloiu, ofiterul de cercetare penala, s-a trecut la audierea lor si la ridicarea bijuteriilor cumparate de la Eveline, in vederea confiscarii. Printre studentele care au ramas atunci fara podoabe s-a numarat si cea care mai tarziu avea sa devina doamna Ilie Vilau, Mirela, precum si o doamna, nu-i dau numele, care avea sa ne devina colega de institutie, lucrand la compartimentul financiar al inspectoratului Cred ca inca mai lucreaza acolo, daca nu cumva s-o fi pensionat. Intre timp, eu impreuna cu Vilau, Florescu Netu si inca un coleg am plecat sa facem perchezitie la domiciliul Evelinei, iar o alta echipa la cel al grecului, la Akis. Pe Eveline o luasem cu noi. Casa mare, intortocheata, incaperi numeroase. La un moment dat, Eveline ne cere permisiunea sa mearga la toaleta, pretextand anumite nevoi. Am lasat-o sa mearga, ce era sa facem! Florescu Netu, care cunostea topografia locuintei, cum am spus mai inainte, o ia repede pe un hol, apoi coteste pe un hol mai mic, tocmai la timp sa o prinda in brate pe Eveline care, dorind sa ne fenteze, iesise pe o alta usa a camerei de toaleta, usa de care noi n-aveam habar. In incaperea unde voia sa se duca am gasit apoi inscrisuri in care avea evidentiate nume de persoane, bijuterii vandute, sume primite, sume datorate, etc., hartii pe care Eveline intentiona sa le distruga, dar care au constituit apoi mijloace de proba! In casa am mai gasit, in afara acelor inscrisuri si a unei cantitati insemnate de bijuterii pregatite de vanzare, o lada frigorifica destul de mare, obiect din care nu mai vazusem pana atunci decat in magazinele alimentare si restaurante. In lada se aflau congelate peste o suta de kilograme de carne de diverse sortimente, muschi de porc, vanat, miei, etc., cantitate importanta pentru acele vremuri caracterizate prin lipsuri, prin penurie de alimente si marfuri. Au mai fosta gasite peste 220 de sticle de whisky si alte bauturi fine, ce de-abia au incaput intr-un ARO. In camera lui M…x am gasit o geanta diplomat cu cifru. Doamna casei, sotia lui M…x ne-a spus ca nu cunoaste cifrul. Am riscat si i-am fortat incuietorile.Si bine am facut! Inauntru se aflau fotografii, inclusiv ale proprietarului pozat impreuna cu seful statului, si niste scrisori. Din unele fotografii si scrisori rezulta o situatie de fapt cu privire la care M…x ii facuse o promisiune candva marelui sau prieten ca va inceta, promisiune pe care insa nu si-o onorase. Am pastrat mult timp acele fotografii si scrisori, inscrisuri care, cred eu ne-au scapat de eventuale consecinte neplacute ale actiunii noastre! Eveline a fost cercetata in stare de arest si condamnata la cativa ani de inchisoare. Din care a executat circa un an, intrucat a beneficiat de prevederile unui decret de gratiere. Pe Akis n-am reusit atunci sa punem mana! In cursul noptii dinaintea actiunii noastre plecase, fara ca noi sa aflam, la Constanta de unde, auzind de arestarea iubitei sale, a tulit-o in Grecia si dus a fost! A fost judecat si condamnat in lipsa la inchisoare si la plata unei sume de peste 500 000 lei, reprezentand contravaloarea despagubirilor civile. A scapat de inchisoare cu decretul de gratiere si, crezandu-se exonerat, peste circa doi ani a incercat sa vina in Romania, nestiind ca este dat in consemn la frontiera pentru despagubirile civile. A fost retinut in punctul de trecere Stamora Moravita, de unde, impreuna cu Ilie Vilau, l-am ridicat si l-am adus la Craiova, intr-o zi de Sfantu Gheorghe, zi in care nationala a jucat un meci cu o echipa straina la Timisoara, unicul gol al partidei fiind marcat de Camataru! Iar datorita momentului ales de Akis sa revina in tara adoptiva, am vazut si noi meciul! A doua zi dupa actiunea noastra, colonelul Balaci Paulin a fost chemat la primul secretar. In cabinetul acestuia se afla si M..x. Primul secretar l-a intrebat pe seful nostru daca se mai poate face ceva, iar acesta i-a raspuns ca nimic, dosarul este beton! Nu am primit aprobare sa efectuam cercetari cu privire la cantitatile de alimente si bauturi, despre care credeam si cred si acum, ca faceau obiectul unor primiri de mita ori foloase necuvenite. Intreaga actiune, de la declansare pana la introducerea Evelinei in arest s-a desfasurat rapid, pe parcursul a patru - cinci ore. Eforturile au fost planificate si conjugate astfel, pentru a nu-i permite lui M..x sa reuseasca blocarea anchetei!