Ofiţerul de serviciu

Prin anii ’85-’86 la Biroul Economic al Politiei municipiului Craiova incepuse sa creasca numarul ofiterilor tineri, locotenenti si locotenenti majori, din promotiile de dupa anul 1978. Ion Maria, Bebe (Constantin) Ene, Stancu Lica si Costica Stoiculescu (1978), eu si Costica Stanciu (1979), Costica Stemate (1980), Ilie Vilau si Emilian Gatita (1983), Marin Enea, Gigi Perisoreanu, Mircea Buse (Buse-al mic, ca mai era si nea Ion Buse, mai vechi, economist de meserie, incadrat direct). Tineri fiind, cu mintea mai pe coclauri, ca la acea varsta, ne tineam de sotii si farse, distrandu-ne uneori copios unul pe seama altuia. Seful biroului era Toma Marghescu , maior la data sosirii mele in colectiv, locotenent-colonel mai apoi, un ofiter bine pregatit profesional, de la care am avut ce invata, cu un suflet painea lui Dumnezeu, diplomat, atasat foarte mult de oamenii sai. A stiut sa ne apropie pe toti, cei tineri, si sa sudeze un colectiv care nu a mai fost la fel dupa plecarea sa! Il evoc cu drag si nostalgie, mi-a fost ca un parinte! In primavara lui 1987 cand, avand un accident la Combinatul Chimic soldat cu fisurarea unor vertebre, zaceam imobilizat in spital a organizat activitatea biroului astfel incat in rezerva in care eram internat sa se afle in permanenta un coleg. Care venea cu cafea, pepsi, tigari, ciocolata si tot ce mai era necesar pentru ca personalul medical sa-mi acorde toata atentia in vederea restabilirii cat mai urgent a starii mele de sanatate! Un om deosebit! In anul precedent accidentarii mele, venise in colectivul nostru un alt tanar ofiter. Din necesitati conspirative, sa le zic asa, sa-I spunem Lincă! Il chema altfel, dar in povestirea noastra sa-I spunem Lincă! Boboc fiind in colectiv, ca toti bobocii era ţinta glumelor si farselor noastre. Dupa circa o jumatate de an de activitate, perioada necesara castigarii unei minime experiente, Lincă este planificat să execute primul sau serviciu de zi pe unitate! Ofiterii de la resedinta Politiei municipiului executau serviciul de zi, prin rotatie, venindu-le randul cam o data pe luna. Camera ofiterului de serviciu era la parterul cladirii din strada Libertatii, actualul sediu al Sectiei 1 Politie, in stanga intrarii. Erau practic doua incaperi, in prima se gasea ajutorul ofiterului de serviciu, subofiter, care asigura accesul, iar in spate o alta incapere unde se aflau mijloacele de comunicatii, documentele de serviciu, rastelul cu armament si alte obiecte necesare executarii in bune conditiuni a serviciului. Ca mijloace de comunicatii aveam o statie radio fixa, un telefon BC (firul scurt) un telefon direct, cu orasul, un telefon interior, ce asigura legatura cu incaperile din sediu, precum si un telefon conectat in centrala inspectoratului, ce avea numarul de apel 371. Pe acesta-l consideram cel mai important, pt ca atunci cand suna, la capatul firului putea fi unul din sefii de la judet. Ei, si vine si ziua cand Linca trebuia sa faca pentru prima data ofiter de serviciu. Desi fusese instruit temeinic cu o zi inainte de catre seful de birou, Toma Marghescu, bobocul era destul de timorat, chiar speriat de-a binelea, pentru ca noi, gasca de care vorbeam la inceput, incercasem sustinut sa-i bagam tot felul de morcovi. Ca sant multe evenimente, ca daca nu stie ce masuri sa ia o sa-l trimita sefii la bulau (pe-atunci inca se dadeau pedepse cu arest, care se executau la comenduirea garnizoanei, in unitatea militara de pe Frunze, actuala strada General Dragalina) si alte chestii de-astea, care mai de care mai placute! Nea Tomita, seful nostru, incercase sa-l linisteasca, spunandu-i ca n-o sa fie singur, ca dansul este de permanenta la comanda si o sa fie tot timpul in sediu, asistandu-l daca nu se descurca si are nevoie de sprijin! Dar, te puneai cu noi, care bagam strambe pe parte-ailalta? Cam dupa pranz asa, eu si Vilau, cu care lucram impreuna, ne intalnim cu Bebe Ene ,Emil Gatita si inca vreo doi, la un sprit la Rotonda, pe Calea Bucuresti. In cladirea in care este acum sediul Bancii Comerciale prin anii aia functiona un restaurant. Intrucat pe atunci eram incorsetati de o serie de reguli si constrangeri, cand mergeam la un sprit nu stateam si noi in local, ca oamenii, ci ne pitulam prin separeuri, magazia de marfuri sau biroul sefului de unitate, dupa cum era topografia localului si relatiile pe care le avea vreunul din noi cu seful restaurantului. De data asta eram in biroul sefei de unitate, o doamna draguta, cu al carei sot, Vasi Costesin, eram mai toti prieteni. Si cum stam noi, la sprit, bine dispusi, vorbind cate-n luna si stele, Gatita zice: - Bai, saracu’ Linca! Noi la sprit si el ofiter de serviciu! Cum s-o descurca? La care mie, ce-mi trazneste prin cap? - Aflam acum, zic! Si pun mana pe telefon, formez numarul centralei inspectoraratului si cand raspunde centralista-i cer sa-mi dea legatura la 371, ofiterul de serviciu de la municipiu. Ţârrr, ţârrr, in receptor si cand aud ca s-a realizat legatura, imi ingroş vocea si zic: - Langa sunt! La care Lincă, precipitat, răspunde ca la regulament: - Sa traiti! Sunt locotenentul Lincă, ofiter de serviciu la Politia municipiului Craiova, ordonaţi! Eu, tranc, telefonul! Îl inchid! Ceilalti, pe jos! Ha!Ha! Ha! “Băi, face unul, cred ca s-a ridicat si in picioare!” Veselie mare, ce mai incoa si-ncolo! Precizez ca domnul colonel Langa, seful Politiei judetene, era un ardelean sobru, serios, sever, caruia nu prea-i sufla nimeni in ciorba! Nu vorbea decat cand si cat era nevoie, nu statea la taclale cu nimeni. Va inchipuiti ce-o fi fost in sufletul lui Linca, auzind cu cine sta de vorba! Dupa ce ne amuzam copios, mai conversăm noi cu spritul ce mai conversăm, dezbatând diverse subiecte. Trece un timp si Vilău zice: - Ia mai dăi, Iancule, o sârmă de vezi ce mai face Lincă! Ma execut, iau telefonul, formez numarul centralei inspectoratului si rog sa-mi faca legatura la 371. Astept putin, ţârrr, ţârrr, aud in receptor, imi ingroş vocea si zic: - Langa sunt! - Sa trăiti! Sunt locotenentul Lincă, ofiter de serviciu la Politia municipiului Craiova, ordonati! Tranc, telefonul, eu! Ha! Ha! Ha!, fac ceilalti, iar a luat-o fraierul! Sa vezi ce-o sa mai radem maine! Îi dăm înainte cu spritul, mai glumim, mai vorbim. La un moment dat, Bebe Ene, care avea o mutra asa mai incruntata si era de felul lui sobru, serios, asa cam ca seful ce mare, imi zice cam rastit: - Ia vezi mă, ce mai face Lincă? Procedura obisnuită, ţârrr, ţârrr! - Langa sunt! - Sa traiti! Sunt locotenentul Linca, ofiter de serviciu la Politia municipiului Craiova, ordonati! Tranc! Haaaa! Haaaaa! Haaaaa! Râsete, urlete, bătăi în masă, dezlanţuire totală, ce mai! Peste incă puţin timp, in camera ofiterului de serviciu de la Politia municipiului sună telefonul, ţâr, ţâr! - Langa sunt! - Auzi bă!!! – zice Lincă! Te bag in pizda mătii!!! Şi închide. După un minut sună telefonul in biroul şefului de economic! - Măi Marghescule, pe cine ai mă, acolo, ofiter de serviciu? - Pe locotenentul Lincă, tovarase colonel! - Mâine dimineată, la prima oră, vă prezentaţi amândoi la mine!