Boss-ul de la minister

Din noiembrie 1987 si pana in aprilie 1990 am indeplinit atributiile functiei de ofiter cu invatamantul. Intrucat pe atunci Serviciul cadre si invatamant, actualul M.R.U., era un compartiment comun in cadrul Inspectoratului judetean al Ministerului de Interne ( adica asigura atributiile specifice acestui serviciu si pt militie, si pt securitate, si pt pompieri, cu alte cuvinte pt tot ce functiona atunci sub umbrela Inspectoratului Ministerului de Interne si era incadrat cu ofiteri de securitate), eram subordonat direct sefului Politiei Judetene, colonelul Nicolae Langa! General, mai apoi, si ministru secretar de stat, pe vremea presedintelui Constantinescu. Cel mai mare politist pe care l-am cunoscut! Nu in grad, am cunoscut si altii, cu grade mai mari, chiar! In profesie! Un superpolitist, indiferent ce-ar spune unii, care nu l-au agreat din diverse motive. L-am cunoscut destul de bine, ca si pe altii din comanda politiei si inspectoratului acelor vremi, intrucat, neexistand serviciul cabinet, pe atunci, in afara de atributiile ce-mi reveneau pe linia pregatirii cadrelor, indeplineam si multe dintre atributiile ce-ar fi revenit cabinetului. Raportate la cerintele acelor ani, evident, Pe atunci nu aveam nevoie de relatii cu presa, de exemplu, deci nu aveam atributii pe aceasta linie. Ei, si fiind subordonat direct sefului politiei judetene, l-am cunoscut foarte bine si pe soferul domniei sale, regretatul Remus Caldare! Mai ales ca domnul colonel Langa ma lua cu domnia sa la toate controalele si la toate analizele pe care le efectua pe la subunitati, deoarece voia sa ma pregateasca pentru o functie de comanda! Sic! Cand conducea pe un traseu mai lung, Remus avea un tic. Pentru a se dezmorti, probabil, ori pt ca avea cumva spondiloza cervicala, din cand in cand isi intorcea capul intr-o parte, ridicand barbia in sus, gest insotit si de o usoara grimasa, care-i tragea coltul gurii in aceeasi directie! Ei, si intr-o zi ma cheama seful la dansul si imi zice; "Bai, vezi ca e in unitate un locotenent-colonel de la scoala de subofiteri, venit cu elevii in practica. Ieri a primit banii pentru bursele elevilor si trebuie sa plece in teren sa le achite. Mie, profesorul asta sau ce-o fi el pe la scoala, mi se pare cam pampalau. Sa nu-l lasam sa plece singur cu banii, sa nu ne pricopsim cu vreo talharie, sa alergam pe urma sa recuperam banii. Vorbeste cu Bica ( pe atunci seful Politiei Calafat) sa adune pentru maine la sediu toti elevii din comunele arondate Calafatului si Bailestiului, iar maine la prima ora il iei pe Caldare si pleci cu colonelul acolo, sa imparta bursele!" - Am inteles, i-am zis, si am plecat sa vorbesc cu delegatul scolii de subofiteri si cu Remus Caldare. A doua zi dimineata, cand ieseam cu colonelul, care avea o servieta de piele mai jerpelita asa, plina cu bani, ma interpeleaza nea Sandu Balan, locotenent- colonel (comisar, in gradele de astazi), seful biroului Arme si Munitii! "Nea Iancule (era mai in varsta ca mine, dar asa imi zicea el, din simpatie, nea Iancule!), am auzit ca mergi la Calafat! Ma iei si pe mine, ca am o lucrare acolo?" -"Te iau, nea Sandule, ca doar e masina unitatii, nu e masina mea! Te-as fi luat si cu a mea, dac-as avea, dar n-am!" Plecam noi la Calafat, colonelul de la scoala in fata, cu Remus, (era musafir, de!) iar eu cu nea Sandu Balan, in spate! Drumul pana la Calafat, ca si astazi, destul de lung! Mai bine de-o ora! Pe drum am incercat sa leg o conversatie cu nea Sandu Balan. Esec total! Nea Sandu tacea ca pestele, iar eu, de cate ori incercam sa zic cate ceva, eram lovit cu cotul in coasta, seful armelor facandu-mi, totodata, semn din sprancene catre colonelul din fata! In cele de urma am renuntat si eu, motaind tacut in coltul meu din spate. Ajunsi la Calafat, dupa ce am coborat din masina, nea Sandu ma trage intr-un colt si, cu un aer conspirativ, ma intreaba: -"Cine e barosanul asta care a venit cu noi, nea Iancule? De la IGP sau de la minister?' - "Nici de colo, nici de colo-i zic! Da' de ce ma-ntrebi?" - "Nuuuuu se poate!,face nea Balan. N-ai vazut ca de cate ori incercai sa zici cate ceva, Caldare-ti facea semn din cap catre el?!?" Saracul ne-a Sandu! Nu mai circulase cu o masina condusa de Remus si nu-i cunostea ticul! :)