Epistola preainteleptului Solomon catre credinciosii craioveni

Zilele trecute presa din Banie a relatat despre scrisorelele de felicitare trimise de Antonie Solomon, primar in exercitiu al Craiovei si candidat pentru aceeasi functie la alegerile ce vor avea loc peste doar sapte saptamani, tinerilor ce au implinit recent 18 ani si care, pe 10 iunie, vor vota pentru prima oara.
Interpelat de ziaristi in conferinta de presa de acum doua zile cu privire la acest subiect, Aurica Solomon a negat orice conotatie electorala a respectivei fapte, spunand ca este doar un gest frumos, menit a fi o incurajare de a nu se lasa calcati in picioare, adresata celor ce vor fi viitorul acestui oras, bla- bla- bla, bla-bla-bla.
Sa zicem ca asa ar fi, cum zice Aurica, trimiterea acestor scrisori tinerilor de 18 ani nu a avut nici o conotatie electorala si nu a urmarit nici un scop politic.
Ce te faci insa ca in Saptamana Mare, eu si vecinii mei din blocul de opt etaje in care locuim am gasit in cutiile postale cate o ilustrata pe care la destinatar scria: “De la Primarul tau pentru un craiovean cu credinta.” Alaturi era o urare, edilul dorindu-ne nu doar “Paste fericit?” ci si ca “…Lumina sfanta a Invierii sa ne lumineze sufletul si chipurile.”
Probabil pentru a sti pe cine sa votam la viitoarele alegeri deoarece textul urarii pascale nu era plasat sub vreo imagine cu conotatii religioase ci sub cea a vulturului jumulit al UNPR, mai exact sub sigla formatiunii politice careia multi ii spun Uniunea Nationala a Pupincuristilor din Romania, stiut fiind ca cei care au creat aceasta facatura politica, intrata in Parlamentul Romaniei fara ca cineva sa-i fi acordat vreun vot, au avut drept stindard izmenele lui Basescu, seful lor remarcandu-se initial prin contabilizarea stricta a indispensabililor si obielelor racanilor din armia romana. Ehei, dar de la o izmana de recrut la damful celor cotroceniste e o cale lunga, care nu-i la indemana oricui.
Dar sa revenim la epistola prea inteleptului Solomon. Alaturi de sigla uneperista, in coltul din dreapta, in loc de timbru, este aplicat sloganul electoral, alb-albastru, al lui Solomon: “Iubesc Craiova – ANTONIE SOLOMON”. In partea de jos, sub adresa destinatarului, sunt adresele celor doua site-uri electorale ale lui Solomon.
Daca nici aceasta scrisorica adresata locuitorilor Baniei nu are conotatii electorale atunci inseamna ca eu sunt sahul Persiei si inca nu am aflat.
Problema insa nu este conotatia electorala a acestei scrisori. Fiecare candidat are dreptul sa-si faca propaganda electorala asa cum crede de cuviinta, asa cum poate si asa cum il tine buzunarul. Nu s-ar face gaura in cer nici pentru faptul ca, oficial, campania electorala inca nu a inceput. Fie si-un lup mancat de oaie, in ultimii ani ne-am cam tot aflat in campanie electorala neoficiala.
Problema este ca eu cred, si-s aproape sigur ca nu ma insel, ca aceasta campanie electorala, mai exact scrisorile la care ma refer, nu e platita nici din buzunarele lui Aiurica Solomon, nici din pusculita UNPR-ului. Ci din buzunarele mele, ale dumneavoastra, ale noastre, ale tuturor, mai exact din bugetul Primariei, pastorita de candidatul Solomon.
De-ie Domnul sa ma insel! Dar, daca facem niste conexiuni, daca legam intre ele niste informatii aparute in presa acum cateva zile sau cu catva timp in urma, concluzia se impune de la sine.
Astfel. Nicusor Fota scria in numarul din 01.02. 2012 al saptamanalului Indiscret articolul “Bugetul de imagine al Primariei Craiova creste de cinci ori” in care devoala faptul ca revenirea la butoane a primarului Solomon aduce schimbari substantiale in proiectul de buget, Primaria planuind sa cheltuiasca anul acesta de cinci ori mai mult decat anul trecut pentru imaginea sa. Si a celui care o reprezinta, evident, ca doar institutia din A.I.Cuza nu s-o reprezenta singura. Mai exact, 1,5 milioane lei noi (15 miliarde lei vechi), in conditiile in care in 2010 au fost cheltuite pentru imagine un miliard lei vechi iar in 2011 trei miliarde. Deci in acest an au fost prevazute sume de aproape patru ori mai mari decat cheltuielile cumulate ale celor doi ani anteriori(http://www.indiscret.ro/328/actualitate/10064/bugetul-de-imagine-al-primariei-craiova-creste-de-cinci-ori.html).
Oare ce urma sa se intample anul acesta in Craiova care sa justifice aceasta crestere spectaculoasa a bugetului alocat pentru imagine? Jocurile Olimpice nu se mai organizeaza la Londra ci la Craiova? Finala Cupei UEFA se va desfasura pe stadionul din Banie? Sunt alte evenimente epocale despre care inca nu am luat la cunostinta? Nu, domnii mei, singura explicatie plauzibila sunt cele doua campanii electorale preconizate pentru acest an.
Acum doua zile pe site-ul de stiri locale din Craiova, Oltenasul.ro, a fost publicata informatia ca la inceputul lunii aprilie Primaria Craiova a incheiat cu Posta Romana un contract pentru distribuirea corespondentei in valoare de 570 000 lei noi, adica aproape sase miliarde lei vechi(http://www.oltenasul.ro/primaria-craiova-trimite-scrisori-de-6-miliarde-de-lei-vechi/).
Ei, nu vi se pare ca lucrurile se leaga? Inca n-am citit despre vreun contract de distribuire a scrisorilor incheiat nici de Aurica Solomon, nici de Gheorghe Bica, nici de filiala craioveana a UNPR-ului. Si atunci, cum sa nu cred ca ne expediem singuri scrisori, pe banii Primariei, adica ai nostri, in care facem propaganda electorala lui Aurica Solomon si formatiunii pe care o reprezinta? Care, in nerusinarea ce-i caracterizeaza, au confiscat in interesul lor nu doar bugetul de imagine al Primariei, ci si Sfanta Sarbatoare a Invierii Domnului. Sa ma ierte Dumnezeu, dar eu asa consider din moment ce urarea „Paste Fericit”, semnata de Antonie Solomon, este vegheata nu de crucea jertfei Mantuitorului ci de vulturul stilizat de pe sigla UNPR-ului.
Intrebat in conferinta de presa din 18 aprilie de unde a avut datele de nastere si adresele tinerilor care au implinit 18 ani, Solomon a balbait un raspuns, aruncand vina pe fostul lui partid si pe fostul sau consilier: „De la partid, de la PDL, ei mi le-au dat. Domnul Radu m-a pus atunci in posesie. Nu glumesc, ei le-au luat, habar nu am de unde”, a marturisit Solomon, potrivit celor relatate de Laura Motarliche in editia din 19 aprilie a cotidianului Cuvantul Libertatii.
Daca Solomon n-are habar, se poate insa banui. Fostul sau consilier personal si, totodata, consilier municipal PDL, Radu Teodor, a fost, inainte de a iesi la pensie si a intra in politica, ofiter de politie, sef al SEIP Dolj, structura ce ingloba pe atunci formatiunile de evidenta a populatiei si de pasapoarte. Nu cumva, ca si Pacepa odinioara, colonelul a parasit sediul de pe Amaradia purtand prin buzunare niste dischete ce le-ar fi fost de folos noilor stapani? Asa esti tentat sa crezi la prima lectura si sa consideri ca ar fi interesant si, in acelasi timp, de dorit ca structurile abilitate ale serviciilor de informatii si ale MAI, in masura in care nu sant portocalizate si aservite pana in varful unghiilor, desi dupa lege ar trebui sa fie independente si impartiale, sa cerceteze aceasta ipoteza si sa faca lumina in acest caz.
Numai ca Radu Teodor a iesit de peste sase ani la pensie iar dupa pensionarea sa structura craioveana de evidenta a populatiei a trecut de la Politie in organigrama Primariei, deci in subordinea directa a primarului. Si atunci, de unde o fi avut oare Aurica datele?

20.04.2012 Iancu BATA

Solomon Tracul, cel mai cinstit si mai destept dintre primari

Desi in conferinta de presa din 25 ianuarie primarul penal al Craiovei, Aurica Solomon, se plangea ziaristilor ca el vine la Primarie doar pentru 33 de milioane lei vechi lunar, bani pentru care primeste si toate reprosurile acestora, la intalnirea cu reprezentantii presei de ieri, 19 aprilie, s-a autodemascat, devoaland, din orgoliu si prostie, cred eu, ca lucrurile nu stau de loc asa cum se vaicarea acum trei luni.
Intrebat de ziaristi cum comenteaza declaratiile senatorului Radu Berceanu care, in urma cu doua saptamani, spunea ca drumul expres Craiova – Pitesti nu a fost realizat fiindca o parte din terenurile ce urmau a fi despagubite apartineau lui Solomon, primarul penal a rabufnit, dupa cum relateaza Bogdan Marica in Radical de Dolj: “Sa ii spui domnului, cum il cheama, ca eu mi-am luat terenuri la Videanu, acolo, pe centura, am fost destept. Nu pot sa cred ca un om poate sa se exprime in fata presei fara argumente despre un primar care poate e cel mai cinstit dintre toti.”
Ca, spre deosebire de ieri, atunci cand a luat terenuri pe centura, chiar pe locul pe unde urma sa fie trasat viitorul drum expres, a fost destept, sunt de acord, desi desteptaciunea sa e relativa. Ar fi fost cu adevarat destept doar daca era un simplu particular. Ca primar in exercitiu, insa, desteptaciunea sa pute. Pute a coruptie, cuvant ce are si alte conotatii decat cele definite strict de Codul Penal, avand si sensul de abatere de la moralitate, venalitate.
Iar Solomon s-a autodefinit ieri ca fiind unul dintre baietii destepti la care se referea, candva, mentorul sau recunoscut, Basescu.
In megalomania si egocentrismul sau, Solomon a afirmat despre sine ca este primarul cel mai cinstit dintre toti. El poate crede asta despre sine, o poate si clama, este dreptul sau. Eu insa nu-l consider un om cinstit. Cinstit, pur si simplu, Iar daca nu este un om cinstit, cu atat mai mult nu poate fi cel mai cinstit dintre toti.
Daca ne uitam in DEX, vedem ca cinstit este cineva “care este de buna credinta; onest, corect; care nu insala. Vrednic de respect, stimat. Incoruptibil, integru, curat, nepatat. Onorabil. Toate aceste calitati, conform dictionarului, il definesc pe omul cinstit.
Ori, este Aurica Solomon caracterizat de aceste epitete?
Lasam deoparte faptul ca a stat la puscarie sase luni pentru fapte de coruptie. Unii o sa obiecteze, spunand ca, din moment ce justitia nu a dat o hotarare definitiva, opereaza prezumtia de nevinovatie. Partial, au dreptate. Partial, pentru ca, sa nu uitam, magistratii care au emis mai multe mandate consecutive de arestare s-au pronuntat déjà. Daca n-ar fi fost vinovat, daca n-ar fi fost probe, n-ar fi emis acele mandate. Iar daca l-au pus in libertate, l-au pus pentru ca legislatia procesual penala, asa cum a fost modificata prin legea 281/2003, nu mai permite arestarea preventiva pentru o durata mai mare de 180 de zile. Cu alte cuvinte, mai mult de sase luni. Deci magistratii l-au tinut in arest atat cat le permite legea. Iar daca n-ar fi fost vinovat, nu cred ca si-ar fi permis acest lucru. Cat despre faptul ca de atunci procesul treneaza, asta este alta discutie.
Oare, un om care a stat sase luni la puscarie pentru fapte de coruptie, pentru luare de mita, se poate numi incoruptibil, integru, curat, nepatat? Onorabil? Deci cinstit? Eu cred ca nu!
Dar, cum spuneam, sa lasam deoparte implicarea sa in dosarul Penescu si cele sase luni, deocamdata, de puscarie. Sa ne aplecam putin asupra dezvaluirilor facute de domnul senator Berceanu, recunoscute ieri, din orgoliu si prostie, de Aurica Solomon.
Domnul Berceanu a dezvaluit, iar Aurica a recunoscut, ca mult prea cinstitul nostru primar, (primarul primarilor si cinstitul cinstitilor, dupa cum se crede el si-l canta, precum pe Ceausescu mai antart, lautarii platiti din bani publici, din banii nostri, ai tuturor), a cumparat terenuri pe traseul viitoarei centuri a Craiovei, pe unde urma sa fie construit drumul expres Craiova – Pitesti.
Pentru cei care nu cunosc, valoarea acestor terenuri urma sa creasca exponential, statul platind bani grei, cu titlu de despagubiri, celor ce urmau sa le cedeze pentru ca drumul sa poata fi construit. In plus, pe resturile de teren ramase in vecinatatea drumului se puteau construi statii de benzina, magazine, parcari cu diverse utilitati, cei ce le construiau urmand, la randul lor, sa plateasca bani grei pentru a le cumpara sau inchiria.
Profitand de informatiile referitoare la viitoarea investitie si traseul viitorului drum expres, obtinute in virtutea functiei sale de primar al Craiovei, Aurica Solomon a cumparat la preturi de nimic terenurile ce urmau a fi rascumparate de stat la preturi mult mai mari. Oare taranii simpli care detineau aceste terenuri au avut aceleasi informatii ca Aurica Solomon? Stiau ei ce urma sa se construiasca pe terenurile lor? Stiau care este valoarea reala a acestor terenuri? Daca ar fi stiut si ei ce stia Aurica, le-ar fi vandut ori ar mai fi zabovit, sperand si ei la ceea ce a asteptat auto-proclamatul cel mai cinstit primar, primarul primarilor, Solomon?
Pentru ca, daca nu stiau, totul nu este decat o inselatorie. Aurica Solomon si altii ca el, care stiau, i-au inselat pe acei oameni simpli, profitand de buna lor credinta. Iar dictionarul spune, intr-una din definitii, ca un om cinstit este cel care nu insala.
Ieri Aurica Solomon s-a dezvaluit in toata splendoarea sa, aratandu-se a fi nu doar primarul penal al Craiovei ci si primarul venal al acestui frumos municipiu. Mai mult, a plusat dezvaluind ca va profita de vizita din 25 aprilie a premierului Mihai Razvan Ungureanu la Craiova, pentru a solicita reluarea proiectului drumului expres, ceea ce i-ar permite, in sfarsit, realizarea beneficiilor scontate atunci cand a jecmanit terenurile de la nestiutorii fosti proprietari.
Daca ar fi fost un om onest, Aurica Solomon nu s-ar fi vaicarit acum ceva vreme cu privire la modicul sau salariu de primar. Dupa cum procurorii au demonstrat, si el insusi a recunoscut ieri, indirect, in gura sa lacoma si-n buzunarele sale larg cascate tita Primariei nu doar picura ci varsa un adevarat rau de lapte si miere pe langa cele 33 milioane de lei vechi pe care-i primeste lunar, ca salariu. Daca ar fi fost onest si animat de profundele sentimente crestinesti de care prea adesea face parada, ar fi donat modicul sau salariu de primar unor institutii de binefacere, si nu s-ar fi vaicarit de putinatatea lui. Pentru ca are din ce trai, si el si toti al lui. Spatiile din vadurile Craiovei pe care, precum mentorul sau, casa din Mihaileanu, si le-a facut singur cadou pe cand administra patrimoniul unei intreprinderi comerciale de stat, ii aduc lunar mii de euro din chirii.
Iata de ce eu nu-l consider pe Aurica Solomon un om cinstit, un om integru. Asta este opinia mea. Poate sunt influentat, in judecatile mele, de anii in care am fost ofiter de politie si care, indubitabil, si-au pus amprenta asupra personalitatii mele.
Altii il pot considera un om integru. Treaba lor, depinde de standardele fiecaruia. Eu am insa alte pretentii de la cei care imi cer votul. Pe care, in nici un caz nu il voi acorda lui Antonie Solomon.

19.04.2012 Iancu BATA

Jan-dar-meria / cafteste Ro-mania

Jandarmeria si-a dat iar cu stangul in dreptul sambata trecuta, remarcandu-se la mitingul suporterilor Universitatii Craiova prin maltratarea calma, metodica, cu chistocu-n coltul gurii, ca Moromete la prasit, a unui pustan de doar 17 ani. In exercitiul functiunii de asta data, legal, cu forme, cum ar veni, si nu in afara orelor de program ca in cazul jandarmului care a stalcit in suturi o fetita ce a incercat sa-i spele parbrizul autoturismului la un semafor in Craiova sau al handralailor care, in prezenta unui ofiter, l-au bagat in ghips pe un gorjean, a carui sotie conducea masina prea lent dupa gustul lor, innecat in prea-plinul adrenalinei acumulata la repetatele antrenamente, in care-si exerseaza muschii si instinctele ancestrale pentru a-i bumbaci pe ce-i ce le ies in cale, fara a mai pierde timpul pentru a discerne daca au incalcat sau nu legea pe care, chipurile, o apara.
Pana in urma cu nu prea multa vreme, jandarmii nu actionau in public de capul lor, sub comanda proprie, ci impreuna cu Politia, sau, pe vremea impuscatului cu Militia, care avea responsabilitatea actiunii, trupetii fiind auxiliari. Si nu pentru ca ar fi fost politistii ori militienii mai destepti, cel putin in ultimii 35 de ani de cand cunosc eu fenomenul, ci pentru ca aveau o alta optica a relatiilor cu publicul anumitor manifestari cultural-sportive sau social politice.
Recent, jurnalistul si analistul politic Bogdan Chireac a afirmat intr-o emisiune televizata, ca in anii ‘92-‘93 era mai multa democratie decat astazi. Nu sant eu cel mai in masura sa judec afirmatia domniei-sale, dar pot spune ca, in ceea ce priveste actiunile fortelor de ordine din acea vreme, ma refer strict la politie si jandarmerie, nu s-au inregistrat excese de felul celor comise in Bucuresti la mijlocul lunii ianuarie a acestui an, si repetate in diverse ocazii, cum a fost cea de sambata, 24 martie, la mitingul amintit la inceputul articolului.
Anii de la inceputul ultimului deceniu al secolului trecut au constituit, pentru mine si colegii mei, o perioada destul de agitata din punct de vedere social. Eram, la acea vreme, loctiitor al sefului Politiei municipiului Craiova, avand printre responsabilitati si coordonarea masurilor de asigurare si mentinere a ordinii publice. Orasul avea doua echipe de fotbal in prima divizie si de aceea in fiecare duminica trebuia sa fim prezenti fie pe Central, fie pe stadionul din Valea Rosie, unde performantele jucatorilor de atunci atrageau public, nu gluma! Viata politica era foarte agitata, cu mitinguri si contramitinguri atat ale membrilor si simpatizantilor partidelor aflate la putere, cat si ai celor din opozitie, mult mai numerosi, mai vocali si mai radicali in convingeri decat cei de astazi. Acestor manifestari politice li se adaugau frecvente mitinguri si marsuri organizate de sindicate, care aveau atunci mii si chiar zeci de mii de membri, nu doar cateva sute ca astazi. Practic, Craiova fierbea. Si totusi nu s-au inregistrat acte deosebite de tulburare a ordinii publice, nu s-au produs interventii in forta ale structurilor de ordine, nu au fost loviti, maltratati sau ridicati abuziv zeci de oameni, cum se intampla astazi, cand asigurarea normalitatii la astfel de manifestari este apanajul strict al Jandarmeriei.
Si nu pentru ca nu ar fi existat provocari. Ci pentru ca ofiterii de politie aflati la comanda dispozitivelor, in care se aflau alaturi si politisti si jandarmi, aveau ceea ce cred ca le lipseste astazi domnilor jandarmi. Aveau tact, insusire ce presupune, potrivit dictionarului, facultatea de a judeca o situatie dificila rapid si cu finete, care determina o comportare corecta, delicata si adecvata. Tactul implica, printre altele, ca atunci cand esti provocat, injurat, scuipat sau chiar lovit, sa te stapanesti, sa taci, sa strangi din dinti, sa rabzi, sa fii rational, sa astepti, sa incerci sa aplanezi, sa cauti momentul si sa gasesti modalitatea cand si in care poti actiona fara ca riposta sa escaladeze situatia conflictuala, sa provoace daune mai mari, iar in final sa nu fii tu cel care, in loc sa asiguri ordinea, sa provoci acte de dezordine si sa bruschezi participantii.
Ori astazi, jandarmii nostri nu au constiinta a ceea ce trebuie sa reprezinte institutia aceasta, a carei menire e tocmai asigurarea ordinii publice. Ei nu au prestanta, nu se comporta ca niste aparatori ai legii, a caror atitudine si manifestari impun pentru ca sunt diferite de ale celor pe care-i considera huligani. Asa cum arata si Cosmin Staicu, cronicar sportiv, intr-un articol publicat in editia din 29 martie a cotidianului craiovean Cuvantul Libertatii, ei sant iritati de comentarii, de ironii, de comportamente pe care nu le pricep si nu fac nici un efort sa le priceapa. Si atunci, zic eu, in loc sa-si pastreze calmul si sa dea dovada de tact, jandarmii se comporta ei insisi ca niste huligani pe maidan iar nu ca oameni ai legii, raspunzand provocarilor cu bastoane si gaze, inhatand la intamplare pe cine apuca din grup, fie ca este vinovat, fie ca doar a participat la manifestarea respectiva, urcandu-i in duba, ducandu-i la sectie si amendandu-i cu sume disproportionate, fara nici un simulacru de proba.
Mai apoi, sefii lor, in loc sa ia masuri pentru limitarea si pedepsirea exceselor, incearca sa le justifice si sa le acopere, scotand in fata purtatorii de vorbe cu explicatii puerile, ridicole, care nu conving pe nimeni.
Pentru a exemplifica, daca s-ar fi dat dovada de tact la mitingul suporterilor, pentru o contraventie minora savarsita de 4-5 persoane care consumau alcool, nu s-ar fi intrat in forta, brutalizand si gazand participantii, oripiland mame ce-si plimbau copiii prin zona si alti cetateni pasnici, retinand, sechestrand in dube si amendand 37 de persoane, ci ar fi fost filmati acei cativa contravenienti si cel care a aruncat doza aia goala si turtita de bere, grea de maximum 100 de grame, ce-am vazut-o in filmul pe care ni l-au aratat jandarmii, incercand sa-si justifice brutala si terifianta interventie. Ar fi fost filmati, zic, lucru care sant convins ca oricum s-a facut, apoi, dupa terminarea misiunii ar fi fost identificati (au un program care permite calculatorului recunoasterea automata a fiecarei figuri in baza de date a structurii de evidenta a populatiei) si ar fi fost chemati la politie, unde s-ar fi aplicat sanctiuni contraventionale, totul terminandu-se pasnic, fara tam-tam, fara scandal, fara brutalitati, fara excese, fara necesare explicatii.

Dar, cum spuneam, asta ar fi presupus tact si profesionalism. Exceptand cazul in care actiunile lor in forta, de o brutalitate desantata, sunt deliberate, avand drept scop intimidarea populatiei, determinarea acesteia de a nu mai participa la manifestari publice, cum s-ar putea concluziona interpretand vizitele domnului Gogu pe la sediul partidului aflat inca la butoane. Ceea ce ar insemna politizarea excesiva a unei institutii, care se crede unul din pilonii de baza ai democratiei, dupa cum clameaza site-ul Jandarmeriei oltene.
Oricum, si intr-un caz si-ntr-altul, faptul ca sefii lor le permit si le justifica excesele din misiuni, neluand nici o masura de sanctionare a celor care sar calul, nedelimitandu-se in nici un fel de abuzurile acestora, a creat, probabil, in mintea jandarmilor de rand, obisnuita sa se concentreze doar cand sfarama caramizi cu latul palmei, sentimentul impunitatii. Doar in aceasta cheie putem intelege comportamente precum cel al jandarmului ce a maltratat fetita la semaforul din Craiova sau al celor care, ca o adevarata banda de talhari, l-au batut crunt pe sotul automobilistei din Gorj, ce a indraznit sa le stea in cale. Fapta cu atat mai grava, cred eu, ca cat s-a produs in prezenta unui sef ierarhic, a unui capitan, grad ce presupune un anumit nivel ierarhic si o experienta pe masura.
Si cica-s oameni ai legii! Oare, la ce ne mai putem astepta?

30.03.2012 Iancu BATA

Argintii tradarii

Isus a fost vandut pe 30 de arginti. Sfintele scripturi nu precizeaza moneda in care s-a platit pretul tradarii, dar la acea vreme in Imperiul Roman erau in circulatie denarul, o moneda de argint de marimea uneia de 10 centi din zilele noastre, originea a ceea ce este azi un penny pe taramul Albionului, sestertul, o moneda si mai mica de argint ce valora un sfert de denar, si talantul, o unitate de masura mult mai consistenta, ce facea vreo 25 de kilograme de metal, nu neaparat aur sau argint. Avand in vedere ca, realizand gravitatea faptei sale, Iuda a mers la cei ce-l cumparasera si le-a aruncat pe jos rasplata actului sau, talantul este exclus din start pentru ca apostolul n-ar fi putut cara singur si arunca aproape 700 de chile de metal. Presupunem deci ca argintii tradarii au fost denarii sau sestertii a caror valoare, dupa cum am vazut, nu era asa mare ca sa motiveze suficient si exhaustiv abominabila isprava a Iscarioteanului.
Desi au trecut doua mii de ani, nici astazi concetatenii nostri nu-si vand constiinta pe mai mult. Este de notorietate faptul cumpararii voturilor pe galeti si pufoaice portocalii, zahar, ulei, faina si ce-o mai fi prin pungile alea.
La inceputul lunii septembrie 2011, UNPR-ul, partidul care vrea sa impuna o noua clasa politica, dupa cum singur se lauda, a promovat o reteta inedita care a scazut si mai mult cota la bursa spagii electorale. Reteta UNPR - paine cu adeziune la uniune – a fost descoperita la biroul lui Corin Romanescu, uneperist de vaza din sectorul 5 al capitalei, iar actiunea s-a desfasurat sub sloganul “Hai cu noi sa scapam de gunoi!”. De vechii politicieni, adica! Trei paini primeau amaratii de pensionari din sectorul 5 in schimbul adeziunii de inscriere in UNPR, partid pe care un ziarist inspirat l-a botezat Uniunea Nationala a Pupincuristilor din Romania, avand in vedere modul in care s-a format la varf si a servit interesele Basescului.
Deci la atat pretaluiesc greii UNPR-ului constiinta membrilor de rand ai partidului: la contravaloarea a 3 paini. Nu stiu la cat or pretui-o pe cea a fostilor militari pe care i-a momit in randurile sale, dar cred ca nu la mai mult. “Iubesc tradarea, dar urasc pe tradatori”, se spune ca ar fi spus candva un cunoscut personaj istoric. Si e normal sa fie asa, de tradatori te folosesti, dar in sinea ta-i dispretuiesti. Pentru ca nu are cum sa fie altfel. Stii ca daca au tradat odata, ca sa le fie lor bine, nimic nu-i impiedica s-o faca si a doua oara. Si nu poti avea incredere in ei. Niste oameni de nimic.
Iar rezervistii asa-i considera – tradatori - pe cei care, dupa ce le-au fost alaturi mult timp, au trecut in tabara celor care i-au sustinut si-i sustin nu doar pe cei care le-au taiat pensiile (asta ar fi inteles-o, s-au taiat si salarii nu doar pensii), ci pe cei care, inainte de ajustare, au dus luni de zile o campanie desantata impotriva fostilor militari, umilindu-i, facandu-i nesimtiti, beneficiari de pensii nesimtite, nemeritate - de parca si le-ar fi dat singuri, precum parlamentarii, - asmutind populatia impotriva lor, ridicand subofiterii impotriva ofiterilor, dezbinandu-i, umilindu-i si iarasi umilindu-i. Asta nu poate accepta onoarea lor de militari. A celor care inca o mai au, bineinteles, a celor care nu si-au schimbat-o pe un blid de linte!
Spuneam ca nu stiu la cat le pretuiesc uneperistii constiinta fostilor militari racolati. Nu la echivalentul a trei paini, bineinteles. Dar nici prea mult peste, cred. Nu ma refer aici la Bica si la cei asemenea lui, cu grade si functii mari, carora li s-au promis, probabil, locuri eligibile pe liste de parlamentari si consileri. Ci la militarii de rand. Mi-a ajuns la ureche ca un fost coleg de-al meu (al carui nume aminteste de o scula ciobaneasca) care se ocupa cu racolarea unor noi membri de partid, le promite acestora ca in cazul in care li s-a micsorat pensia, organizatia-i trece pe o lista speciala pe care o dau direct ministrului de resort si primesc o noua decizie, favorabila, sub pretextul ca cealalta a fost gresita. Nu stiu daca e asa, poate e o mica smecherie, poate treaba e reala. Chestia e ca la unii tine. Iar parasirea fostilor camarazi sarind in barca puterii care-i napastuieste, nu din intime convingeri si inalte considerente ideologice ci pentru un blid de linte, nu tradare se numeste? Spune-ti-i altfel, gasiti un nume mai bun, dar eu si altii ca mine asa o numim. Tradare!
Cea mai de notorietate achizitie a uneperistilor din Craiova, pe baza popularitatii careia spera sa castige la alegeri cateva procente peste deja celebrul 1% cu care-i crediteaza sondajele, reevaluatul Solomon, spunea intr-un comunicat remis presei in urma cu cateva luni ( http://www.indiscret.ro/303/actualitate/9539/solomon-se-jur-c-merge-cu-unpr.html), ca vine in acest partid pentru a se alatura unui proiect in care crede si care il reprezinta. “Ma regasesc in valorile promovate de UNPR adica interesul national si dialogul social si apreciez initiativele pe care aceasta formatiune le-a avut in ultimul timp” spunea edilul cu vasta experienta in manuirea masinariei de tocat vorbe si promisiuni electorale. Cat pret pune UNPR-ul pe dialogul social, una din cele doua mari valori pe care se lauda ca le promoveaza, am vazut nu mai departe decat ieri, 22.03.2012.
In aceasta zi, filiala din Craiova a SCMD a organizat pichetarea sediilor din Craiova ale PD-L si UNPR in semn de protest fata de modul in care actuala coalitie de guvernare gestioneaza treburile statului si resursele acestuia. Ora si locul de desfasurare ale actiunii au fost anuntate in prealabil in presa locala iar pe canale neoficiale au fost contactati responsabili din cele doua formatiuni politice care au fost informati ca intentionam sa le transmitem cate o scrisoare adresata liderilor nationali ai celor doua partide politice. Ni s-a transmis ca la sedii va fi cineva care sa primeasca delegatia noastra, UNPR-ul asigurandu-ne chiar ca vom fi primiti de un fost militar de rang inalt, nu-i dau aici numele pentru a nu strica si mai mult bunele relatii pe care le-am avut candva.
Actiunea a inceput la ora 13, fiind pichetat mai intai sediul organizatiei PD-L Craiova din strada Lipscani. Pe fondul sonor al diverselor urari scandate la adresa guvernului si a presedintelui Basescu, de genul “Basescule pan’la Pasti / Ar fi bine sa ne lasi!”, delegatia noastra a intrat in sediu unde au gasit doua secretare, din care una ne-a primit si ne-a inregistrat scrisoarea adresata domnului Emil Boc. Intrebate daca se mai afla cineva care sa ne asculte doleantele, au ridicat nepasatoare din umeri. Lamuriti, am iesit afara, unde cele cateva zeci de protestatari strigau de-a surda, doar - doar i-o baga cineva in seama. In afara reprezentantilor presei insa, si a trecatorilor, nu i-a auzit nimeni.

Cu exceptia, poate, a celor din sediul UNPR, aflat nu la prea mare distanta, in pasajul Lipscani, catre care ne-am indreptat peste vreo jumatate de ora, convinsi ca vom fi primiti de domnul general in rezerva, vaduvit si el de fostul grad prin reforma pensiilor promovata de Boc, cu sprijinul indispensabil al acolitilor generalului Izmana. Pe usa insa, vorba lui Suca, lacatul cat plosca. Nu numai ca usa era incuiata, dar era asigurata si cu un grilaj, incuiat de asemenea, precum birourile ceistilor de pe vremuri. Pe usa trona insa un afis, in care erau indicate nu mai putin de patru numere de telefon la care ti se spunea sa suni daca ai treaba in sediu. Pe fondul scandarilor, destul de sonore in gang, “Tra-da-to-rii / Tra-da-to-rii”, am apelat pe rand fiecare dintre cele patru numere afisate. Din faptul ca, cu toate insistentele mele, nu a raspuns nimeni la niciunul din cele patru numere formate, precum si din ranjetele etalate cu satisfactie de jandarmii aflati in dispozitiv cu mult inainte de sosirea noastra, am presupus ca reprezentantii uneperistilor se aflau in sediu dar nu mai voiau sa ne primeasca. Acesta sa fie, oare, dialogul social ca valoare promovata de UNPR, dupa cum arata Solomon in comunicatul sau? Ori uneperistii craioveni s-au speriat de ecoul scandarilor auzite dinspre sediul partenerilor de guvernare, s-au incuiat inauntru si s-au varat sub masa, precum conu Leonida, crezand ca vine “rivolutia”? Nu de alta, dar asta ar insemna ca formatiunea careia i s-a consacrat deja in presa renumele de partid al tradatorilor, desi cvasi - militarizata, are in randurile sale si un numar neprecizat de lasi.

23.03.2012 Iancu BATA

Presedintele Basescu confirma indirect concluziile mele din "Deprofesionalizarea Politiei..."

Duminica, 11 martie curent, presedintele Basescu a declarat, la emisiunea “Dupa 20 de ani” de la PRO TV, ca in urmatoarea sedinta CSAT se va face o discutie despre indepartarea din structurile MAI a “neavenitilor politisti” angajati fara selectie in 2006 - 2007.
“Angajarea fara selectie in 2006-2007 a dus la evenimente tragice, ca cel de la Perla”, a precizat presedintele statului. Oamenii care nu au facut o scoala de politie sa fie scosi din sistem, atat politisti, cat si jandarmi. “Avem absolventi de Academie de Politie care nu si-au gasit un loc de munca, iar noi tinem in sistem oameni fara studii” a mai spus Traian Basescu.
Ceea ce a uitat sau, mai degraba, nu a vrut sa precizeze presedintele Basescu, este ca angajarea a mii de politisti fara studii de specialitate in 2006 - 2007 a fost o consecinta directa a indepartarii voite din sistem a mii de profesionisti fara culoare politica, dictata de domnia sa in 2005 si executata de ministrul de interne Blaga, cu concursul secretarului de stat Andreescu si al chestorului Fatuloiu, in scopul portocalizarii si fidelizarii institutiei. Cu doar o zi inainte de declaratia presedintelui scrisesem si publicasem pe blogul personal, iancubatza.blogspot.com, un articol care viza deprofesionalizarea politiei ca o consecinta a acestei actiuni. Consider ca prin declaratia domniei sale, presedintele Basescu nu face decat sa-mi confirme si oficializeze concluzia. Cititi-l si judecati si domniile voastre daca am sau nu dreptate!
Iancu Bata

Deprofesionalizarea Politiei, mareata realizare a regimului portocaliu

De peste o saptamana, masacrul comis de Gheorghe Vladan, dezaxatul care a impuscat cu sange rece 8 oameni (din care doi au murit) intr-o unitate de coafura din Bucuresti, continua sa tina prima pagina a multor publicatii si sa ocupe spatii largi in jurnalele de stiri ale principalelor posturi de televiziune din Romania.
Fapta asa-zisului politist a socat, pe buna dreptate, opinia publica, radiografiind, totodata, cu acuratete extrema, starea actuala de lucruri din Politia Romana. Si o sa ma aplec asupra a doua aspecte. Unul mostenit de la vechea Militie, dar exacerbat extrem in zilele noastre si celalalt de data mai recenta.
Primul consta in cadorisirea statutului de politist (impreuna cu cele aferente acestuia, respectiv salariul ce decurge din gradul profesional - care poate merge de la simplu agent, ca in cazul lui Vladan, pana la cel de chestor, - pensionarea la o varsta cand civilii mai au ani buni de tras in “campia muncii”, influenta in societate, si alte asemenea) catre diversi indivizi, unii chiar realizati in profesia lor initiala, de ca sa nu recunoastem, care lucreaza si ei pe la politie sau in alte structuri functionale ale Ministerului Administratiei si Internelor. Spun ca obiceiul are radacini adanci pentru ca atunci cand mi-am inceput activitatea in Militie, spre sfarsitul anilor ’70 ai secolului trecut, am intalnit deja astfel de oameni, in special cantareti si lautari angajati sa incante auzul generalilor si al altor mahari ai acelor vremuri, cand se relaxau prin vile de protocol sau case conspirative, dupa rezolvarea cu succes a importantelor lor misiuni. Obiceiul, care nu era doar al MAI-ului ci si al Armatei, a proliferat extrem in zilele noastre, asa ca avem astazi generali, chestori si comisari sefi de muzica populara, de tenis, de fotbal, de caiac-canoe si de tot ce-ti mai trece prin cap. Partea proasta nu e doar aceea ca respectivii ocupa functiile pe care ar trebui sa le ocupe adevaratii profesionisti, care sunt vaduviti astfel de asteptate si binemeritate avansari, ceea ce-i face ulterior sa-si bage picioarele in ea de munca si sa o lase si ei mai moale. Ci si aceea ca unii din ei umbla in uniforma de politist desi n-au habar cu ce se mananca acesta meserie si, intalnind uneori situatii in care sunt obligati sa intervina sub presiunea opiniei publice, umplu de glorie institutia, contribuind din plin la hartanirea unei imagini si asa destul de zdrentuite. Sau ca beneficiaza pe sub masa de avantajele statutului de politist, cum a fost in cazul citat mai sus, cand Vladan, ca politist, a obtinut dreptul de a detine o arma letala de care nu ar fi putut beneficia ca simplu sofer la o structura functionala, adica la o structura care ajuta politia sa-si indeplineasca rolul, cum sunt cele de logistica sau resurse umane.
Aceste beneficii sunt, de fapt, urmarite de lautarii, sportivii si celelalte asemenea categorii de persoane angajate in MAI, pentru ca, altfel, de ce li s-ar da grade profesionale si statut de politist si nu de pompier, arhivar sau ce se mai afla prin ograda ministerului? Iar dupa adaugarea partii de administratie la Ministerul de Interne au dobandit cvasi-statut de politist toata functionarimea, ba chiar si femeile de serviciu de prin prefecturi si alte institutii ale administratiei, prin adaugarea la salariu a sporului de dispozitiv, primit de politisti pentru ca activitatea lor zilnica este nenormata, depasind cu mult cele opt ore legale, ceea ce a grevat bugetul cu importante cheltuieli suplimentare.
Al doilea aspect asupra caruia doresc sa ma aplec, relevat cu acuitate de cazul Gheorghe Vladan, il constituie deprofesionalizarea accentuata a Politiei Romane, deprofesionalizare care, cred eu, nu a mai fost intalnita in aceasta institutie din anii de dupa !949, cand au fost arestati si trimisi la canal vechii politisti, fiind inlocuiti de militieni proveniti din muncitori si tarani fara studii de specialitate, dar cu origine sociala sanatoasa. Datorita acestei actiuni politice, nici pana astazi fostii militieni si politistii nu au reusit inca sa scape de stigmatul prostiei, facand obiectul a numeroase si savuroase bancuri cu acest substrat.
Deprofesionalizarea, asa cum aratam si intr-un articol anterior, “Politia lui Pristanda” (http://www.indiscret.ro/298/actualitate/9438/politia-lui-pristanda-.html), a inceput inca dinaite de regimul Basescu prin politizare, prin numirea in functii a unor sefi de rang inalt pe criterii politice si nu profesionale. Numai ca, dupa venirea la putere a lui Basescu, fenomenul a capatat o amploare deosebita, coborand pana la paliere dintre cele mai joase. Astfel, in martie 2005 au fost schimbati din functie si trecuti in rezerva toti sefii inspectoratelor judetene plus alte cadre de varf din aparatul central. In lunile urmatoare au fost izgoniti din politie alti peste 2300 de ofiteri superiori de pe urmatoarele paliere, cu varste intre 45-50 de ani, politisti cu experienta, dovedita de functiile pe care le accesasera pe criterii profesionale, ce-si mai puteau inca aduce un aport substantial nu doar la rezolvarea sarcinilor curente ale Politiei ci si la formarea unor profesionisti redutabili, care sa-i inlocuiasca atunci cand urmau sa se pensioneze.
Metodele folosite le-am prezentat la vremea respectiva in articolul “Tsunami in Politie” si au fost din nou relevate zilele trecute de senatorul de Satu Mare, Valer Marian, intr-un articol, publicat in editia din 10 martie a publicatiei “Cotidianul.ro,” referitor la curatarea si pedelizarea Politiei Romane (http://www.cotidianul.ro/cum-curata-si-pedeliza-ex-ministrul-igas-politia-romana-175095/).
Deoarece, in paralel, serviciile lansasera zvonul privind incetarea platilor compensatorii la pensionare, alaturi de ofiterii cu functii de conducere au plecat la cerere si un mare numar de agenti cu experienta, care au crezut ca sefii stiu ei ceva de o roiesc pe capete. Nu am cifrele exacte la nivel national dar, pentru a va face o idee, pot arata ca din IPJ Dolj, care pentru intreg anul 2005 avea o pierdere planificata de noua politisti ( doi ofiteri si sapte agenti), au plecat in luna martie a acelui an 10 ofiteri si 32 de agenti, in scurt timp deficitul de cadre al inspectoratului atingand cifra de 200 de politisti.
Pentru a inlocui miile de politisti, izgoniti sau plecati de teama din sistem, au fost incadrati, de regula, pilosi din sursa externa, adica din cei ce aveau la baza alte meserii, nu o pregatire specifica de politist. Procesul a continuat apoi si s-a tot exacerbat, fiind recunoscut chiar de fostul ministru de interne, Traian Igas, care afirma acum cateva luni, pe cand era inca in functie, ca numarul celor angajati din sursa externa a depasit deja proportia de doua treimi din totalul personalului. Pentru a intelege mai bine amploarea fenomenului, subliniez ca ultimele promotii ale institutiilor de invatamant profilate pe politie nu au fost inca repartizate in unitati, pentru ca nu mai exista locuri libere pe care absolventii sa fie incadrati. Pana acum 5-6 ani, cand stabileau necesarul de incadrare, unitatile de politie aveau in vedere efectivele de elevi si studenti ce urmau a le fi repartizate de academie si scolile de politie, incadrand din sursa externa doar daca le mai ramaneau locuri, iar nevoia era stringenta. Ajunsa la putere, pentru a-si fideliza institutia, Oranjeria a impus alte reguli, penetrand masiv institutia cu propria-i clientela politica. La fel cum au procedat si comunistii cand au ajuns la putere, exceptand arestarea vechilor politisti, pe care au inlocuit-o cu pensionarea fortata ori indusa, dupa caz.
Profesionalismul celor intrati in Politie pe usa din dos, cu dedicatie si examen al carui rezultat era dinainte stiut, promovati apoi in functii dupa aceeasi reteta, a fost relevat cu prisosinta de recentul caz al criminalului de la coafor. Nu este permis ca un profesionist sa-i prezinte reclamatia celui pe care-l ancheteaza, ba mai mult, sa i-o citeasca la telefon, exacerband, creand sau contribuind chiar el la crearea unei stari conflictuale, el cel chemat sa aplaneze astfel de situatii. Nu este permis ca un judiciarist adevarat sa nu cunoasca starile conflictuale din teritoriul sau de competenta ori din domeniul dat in responsabilitate, mai ales atunci cand sunt semnalate in mod repetat. Nu este permis ca un politist adevarat sa nu ia masuri graduale de aplanare a unei stari conflictuale ce poate evolua spre acte de violenta. Nu este permis ca unul din cei ce lucreaza in Politie, si nu doar pe la Politie, sa lase o arma letala in posesia unuia semnalat cu probleme psihice, aflat in stari conflictuale repetate cu sotia si vecinii, cunoscut consumator de bauturi alcoolice. Nu este permis ca astfel de aspecte din conduita unui detinator legal de armament sa fie trecute cu vederea sau sa nu atraga atentia celui insarcinat cu efectuarea verificarilor periodice, daca acesta este politist adevarat si stie sa faca o investigatie.
Investigatia, mijloc de baza al activitatii politienesti, constituie, cronologic, a doua tema de studiu la disciplina de specialitate in Academia de Politie. Prima fiind cunoasterea teritoriului si a populatiei. Cine nu stie sa faca o investigatie, nu se poate numi politist. Investigatia se face in mod legendat si conspirat, pentru a proteja reputatia celor ce-i fac obiectul si pentru ca cei vizati sa nu cunoasca adevaratul motiv al interesului pe care-l suscita, in caz ca afla despre acest lucru. Pentru a fi mai explicit, daca un politist se prezinta la o asociatie de locatari pentru a se interesa de cineva, el trebuie sa aiba pregatit un pretext care sa-i acopere interesul real si sa solicite date despre mai multi locatari, pentru a-l disimula pe cel ce-l intereseaza cu adevarat. O investigatie referitoare la un solicitant al autorizatiei de port-arma trebuie sa stabileasca modul in care acesta este cunoscut la domiciliu si locul de munca, daca are vicii, daca are comportament deviant, daca este violent, scandalagiu sau consumator frecvent de bauturi alcoolice, daca este angrenat in procese cu vecinii sau alte persoane, daca se afla in stari conflictuale, daca face parte dintr-o familie dezorganizata, dacă are debite faţă de persoane fizice sau juridice. De asemenea, trebuie să obţină date despre membrii familiei solicitantului, dacă aceştia au boli neuro-psihice, antecedente penale sau vicii, precum şi date despre anturajul solicitantului.
Se procedeaza astfel in realitate? In cazul Gheorghe Vladan am vazut ca nu. Dar in alte cazuri?
La circa doi ani dupa ce am beneficiat de pensionare in modul aratat cateva paragrafe mai sus, m-am angajat ca director al unei firme de paza de a carei infiintare si avizare trebuia sa ma ocup. La ceva vreme dupa ce depusesem documentatia necesara la IPJ Dolj, aflandu-ma la sediul firmei, sotia mi-a telefonat spunandu-mi ca am fost cautat de doi politisti care, negasindu-ma acasa, ma roaga sa-i astept la serviciu. Peste putin timp au sosit doi agenti de la Sectia 3 Craiova, pe al carui teritoriu se afla atat domiciliul meu cat si sediul firmei. Dupa ce s-au prezentat, mi-au spus ca efectueaza verificari in vederea acordarii avizelor necesare, au scos o coala de hartie si mi-au cerut sa declar, in scris, daca sant in stari conflictuale cu cineva, daca sant sanatos psihic, daca am debite si alte asemenea care sa raspunda obiectivelor prezentate mai sus. „Mai baieti, le-am spus, pai pe mine ma intrebati voi lucrurile astea? Eu am tot interesul sa ma prezint intr-o lumina favorabila. Iar un bolnav psihic, se stie, crede despre el ca e sanatos, ceilalti avand ceva la bibilica. Daca am debite, interesati-va la Asociatie daca sant cu intretinerea la zi, sau la Biroul de credite, mergeti la LSM sa vedeti daca-s in evidenta cu afectiuni psihice, la alte surse de investigatii, nu ma intrebati pe mine”. La care, unul din agenti mi-a raspuns, cu aroganta, ca nu-l invat eu pe el cum se face o investigatie. Ok, am zis si le-am dat declaratia. Dupa care, acelasi agent m-a intrebat daca nu da si patronul un whiski pentru deranjul lor. Nu-i la firma, le-am raspuns si i-am condus spre iesire. In drum spre poarta, acelasi agent m-a intrebat daca nu le pot aranja ca patronul, care avea si o spalatorie auto, sa le aprobe sa vina periodic pentru a-si spala masinile, gratis bineinteles. Astia-s politistii de tip nou, angajati cu ghiotura, mi-am zis si mi-am propus sa uit intamplarea. Peste un timp am aflat de la un fost coleg ca fusese si el investigat la fel, pe baza de declaratie, de catre niste agenti ai Sectiei 2 Craiova, de data asta. Mi s-a parut in neregula, procedeul se generaliza, si cand am avut drum pe la inspectorat am mers la unul din adjuncti si i-am relatat cele de mai sus, crezand ca modul asta original de a investiga, luand contact cu obiectivul, are doar scopul de a ciupi ceva. Am aflat ulterior ca cei doi agenti au fost sanctionati. Mi-a parut rau, nu asta fusese scopul meu, ci revenirea la un comportament etic si profesionist.
Avand in vedere si cazul Vladan, realizez ca multi din actualii politisti nu au habar sa investigheze. Sigur, din doar trei cazuri nu poti trage o concluzie care sa vizeze intreaga institutie. Dar, cand ai o Politie in care, potrivit declaratiilor celui mai in masura sa o stie, doar unul din trei politisti are studii de specialitate, in care, potrivit relatarilor din presa si declaratiilor liderilor propriilor organizatii sindicale, restructurarile-i vizeaza pe cei cu studii de profil si nu pe cei intrati pe usa din dos, si in care, potrivit declaratiei celui ce-o conduce, lucreaza niste betivani si niste nenorociti, ce mai putem spune despre institutia ce ar trebui sa ne ofere, potrivit sloganurilor inscrise pe autoturismele sale, Siguranta si Incredere?
Doar ca politistii nostri sunt niste folcloristi, care lucreaza dupa ureche, nu dupa partitura. Si sa concluzionam ca, din pacate, deprofesionalizarea Politiei e o realitate, nu doar o ipoteza.

10.03.2012 Iancu BATA

Postați pe blog!Trimiteți pe XDistribuiți pe FacebookTrimiteți către Pinterest

Un Gust lipsit de... gust

Precum rahatul lasat in soare, pe tapsan, portocalii si-au schimbat ieri culoarea, inverzindu-se, cred eu, nu atat de oftica vazand rezultatele sondajelor care reflecta increderea din ce in ce mai scazuta cu care-i crediteaza alegatorii, cat pentru a-i prosti pe cei vaduviti de subtilitate ori mai slabi la intelect.
Tot ieri, obisnuiti sa tot linga unde au scuipat, dupa cum scria un renumit jurnalist referindu-se la racolarile lui Oprea, Melescanu si alti asemenea lor, pedelistii l-au reevaluat, primindu-l cu fast in randurile lor, pe unul care ”i-a injurat din toti bosogii si matinal si la ora de varf”, dupa opinia unui cunoscut editorialist oltean.
Anuntul a fost facut intr-o conferinta de presa de presedintele PD-L Craiova, in cadrul careia deputatul Florentin Balosin Gust, caci despre el este vorba, a recunoscut ca trecerea sa in cateva luni de la PSD la PC si acum la PD-L “pare o chestiune de traseism politic”. Totodata, a precizat ca se simte foarte bine si nu are nici o remuscare morala. “Cât timp nu am furat, cât timp asupra mea nu planează suspiciuni de corupţie, eu sunt un politician liber şi cred că în politica românească se mai poate schimba ceva“ a spus finul lui Mircea Geoana.
Nu este adevarat ceea ce spuneti domnule Balosin Gust. Santeti un mincinos de duzina.
Actul dumneavoastra nu doar „pare o chestiune de traseism politic”, ci chiar este traseism politic. Iar in ceea ce priveste politicianul liber care pretindeti ca santeti, domnule Balosin Gust, eu, in calitatea mea de alegator, va spun ca nu santeti liber. Nu va neg dreptul la libertate ca individ, va neg dreptul la libertate ca politician. Vi se incredintase un mandat din limitele caruia ati iesit. Nu toti alegatorii si-au vandut votul pe galeti portocalii, domnule deputat Balosin Gust, sau pe pungi cu faina, zahar si ce-or mai fi pus acolo politicienii care au cumparat voturi cu banii lor murdari. Multi v-au votat liber, in cunostinta de cauza, pentru ca erati candidatul unui partid de stanga si ei au convingeri de stanga, domnule Balosin Gust. Si dumneavoastra nu aveti libertatea sa le tradati increderea acestor oameni.
Gestul pe care tocmai l-ati facut, trecand de la stanga la dreapta fara nici o remuscare, dupa cum singur afirmati, defineste clar lipsa de caracter si moralitate.
In plus, va face sa aratati ca unul care alearga dupa ciolanul pe care cei din PSD si PC nu i l-au mai garantat, va face sa pareti doar un oportunist, nu un om cu convingeri politice, domnule Balosin Gust.
Cat despre a fi furat sau nu, parerea mea, care, ca orice parere, poate fi obiectiva ori subiectiva, este ca tocmai ati furat voturile acelor oameni care v-au ales pentru ca v-ati infatisat ca reprezentant al unui partid de stanga.
Va rog sa primiti expresia profundului meu dezgust, domnule Gust!

05.03.2012 Iancu BATA