ZILE DE CUMPĂNĂ - DECEMBRIE '89 (III)

.....La un moment dat, nu mai reţin cât se făcuse ora, şeful de post din Melineşti, o comună din nordul județului, a raportat că în curtea unui cetăţean din localitate căzuse o rachetă. Ca un profesionist de excepţie ce era, neinfluenţat de situaţia în care ne aflam, domnul colonel Langa a dispus imediat deplasarea echipei de cercetare la faţa locului, desemnându-l pe şeful Serviciului judiciar să o conducă. I-a ordonat criminalistului să-şi ia şi aparatul de filmat, pentru a înregistra activităţile de la faţa locului şi pe peliculă, în afara fotografiilor judiciar-operative de rutină care se efectuau de obicei. Până la plecarea echipei şi un timp după aceea s-au emis tot felul de ipoteze privind provenienţa rachetei, inclusiv cea a intervenţiei bunului prieten al lui Ceauşescu, Muammar al-Gaddafi, bazată pe ştirile despre presupuşii teroriştii libieni, vehiculate la televiziunea publică. Ne gândeam că o fi fost vizat Combinatul chimic de la Işalniţa şi aşteptam cu îngrijorare să urmeze şi alte rachete care, de data asta, să-şi atingă ţinta provocând o catastrofă în zonă. Şi au urmat, într-adevăr, şi altele, dar nu asupra Combinatului ci răzlete şi răspândite pe tot teritoriul judeţului. Nu mai puţine de 28, dacă ţin bine minte, plus alte două în judeţul vecin, Olt Numai că nu erau ale lui Gaddafi ci de-ale noastre, după cum ne-a relatat, stupefiat, maiorul Cojocariu când s-a întors de la faţa locului, arătându-ne fotografii ale inscripţiilor de pe corpul obiectului căzut în curtea ţăranului. Rachetele au continuat să cadă nu doar în noaptea aia ci şi în ziua următoare, colonelul Langa trimiţând echipe de cercetare la faţa locului în toate cele 28 de situaţii raportate. În timp ce ai noştri cercetau cu migală toate aceste cazuri, constatând că absolut toate rachetele erau intacte, nici una nu explodase la impactul cu vreo ţintă, cei de la armaţă anunţau la televizor şi pe posturile de radio doborârea a 28 de elicoptere cu terorişti deasupra Doljului. Cred că şi acest fapt, a fost motivul stării conflictuale apărute între general şi şeful miliţiei (între timp ieşise din tăcerea autoimpusă), care s-au contrat în mai multe rânduri pe tema existenţei şi apartenenţei teroriştilor. Mă aflam în biroul domniei sale în timpul unei astfel de discuţii. – Terorişti sunt aceia care trag în salvări, i-a replicat colonelul Langa generalului, referindu-se la un incident în care militarii unei unităţi de-a armatei din cartierul Făcăi deschiseseră focul asupra unei ambulanţe care transporta o gravidă din Dobreşti la spitalul judeţean, ucigând soţul femeii, aruncat peste ea să o protejeze cu corpul său, şi rănind-o grav pe aceasta. Aşa rănită, femeia a reuşit să nască şi să supravieţuiască, copilul însă, rănit şi el în pântecele mamei, suferă astăzi de un grav handicap locomotor. Probabil ca generalului nu-i convenea faptul că Langa deţinea dovezi certe care infirmau existenţa elicoptereler cu terorişti, despre care se tot vorbea. La faţa locului nu se găsise nici o urmă a vreunui elicopter ci doar rachete intacte, neexplodate. Cei care susţineau existenţa elicopterelor avansaseră ipoteza ca acestea erau construite dintr-un material care se volatiliza la impactul cu racheta. Bine, bine, elicopterul se volatiliza, dar piloţii? Chiar dacă aceştia ar fi ars, cei care au cercetat vreodată locul unui incendiu cu victime ştiu că acestea luau poziţia aceea specifică, de boxer, erau chircite cu braţele strânse şi pumnii adunaţi în faţă, iar dacă muşchii şi ţesuturile ar fi ars în totalitate, oasele erau foarte rezistente, datorită calciului. Şi, presupunând că s-ar fi dezvoltat o temperatură extrem de ridicată care ar fi distrus în intregime şi oasele, piloţii nu ar fi avut asupra lor vreun obiect, ceva? Un port chei, de exemplu? Chiar topit, urme din metalul acela, simplu nu special precum cel al elicopterelor volatilizate, nu s-ar fi găsit la fata locului? Concluzia era una singură, rachetele fuseseră trase pentru spectacol, ca şi rafalele alea în sus. Nu se ştia încă de războiul electronic, de ţintele false, cel puţin noi nu ştiam, nu era domeniul nostru. Aşa că, e doar o presupunere, probabil că domnul colonel Langa era convins că teroriştii sunt o diversune a armatei în timp ce generalul şi alţii credeau că teroriştii, sau unii dintre ei cel puţin, sunt de la noi. Asa se susţinea la postul de radio Craiova, redeschis atunci şi aflat sub controlul generalului. Când, după o vreme, am reuşit să ajung la părinţi, aceştia mi-au spus că fuseseră foarte îngrijoraţi, auziseră de mai multe ori la acest post de radio că teroriştii colonelului Langa fac prăpăd în Craiova. Şi, cum ştiau că eu lucrez direct sub comanda sa, vă închipuiţi ce era în mintea şi sufletul lor. În cele din urmă curgerea implacabilă a timpului a dovedit că cel care a avut dreptate a fost colonelul Langa. Prin Comunicatul din 18 decembrie 2017 Biroul de informare şi relaţii publice al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a făcut o serie de „precizări privind stadiul cercetărilor în cauza cunoscută generic sub denumirea „Dosarul Revoluţiei”. În comunicat, la litera I, se precizează: ,,I) S-a realizat edificarea parţială referitoare la declanşarea şi executarea diversiunii militare începând cu seara zilei de 22 decembrie 1989. Este cert faptul că diversiunea a existat, s-a manifestat complex pe mai multe planuri, fiind cauza principală a numeroaselor decese, vătămări corporale şi distrugeri survenite.  Probatoriul administrat a reliefat mecanismele dezinformărilor constante, având consecinţe deosebit de grave, lansate prin intermediul TVR, Radiodifuziunii şi mijloacelor militare de comunicaţii, astfel fiind instaurată la nivel naţional binecunoscuta psihoză teroristă.  De asemenea, se conturează modalitatea prin care au fost transmise o serie de ordine militare diversioniste, cu consecinţe deosebit de grave.  În legătură cu aceeaşi diversiune au fost obţinute date care demonstrează că în anul 1987 forţele armate ale României au importat două tipuri de imitatoare de foc militare, respectiv imitatoare pentru armamentul de infanterie, cu foc la gura ţevii şi imitatoare privind desantul de paraşutare.  Totodată, urmare a probatoriului administrat există o mai bună înţelegere a diversiunii radio-electronice.  Au fost realizate progrese notabile pentru înţelegerea fenomenului diversionist (unic în istoria României prin complexitate şi anvergură) atât sub aspectul mecanismelor concrete de acţiune cât şi din perspectiva persoanelor ce au dirijat acest fenomen. Este de aşteptat ca viitoarele cercetări să aducă lămuriri privind autorii diversiunii şi eventualele complicităţi în realizarea acesteia.” În ceea ce priveşte transmiterea unor ordine cu caracter diversionist îmi amintesc că încă la sfîrşitul acelei luni, după circa o săptămână de la lovitura de stat (cum a fost caracterizată nu de mine ci de autorii comunicatului susmenţionat), când se mai liniştiseră puţin lucrurile, am vizionat în sala mică de şedinţe, împreună cu toate cadrele cu funcţii de conducere din miliţie, caseta filmată de Dili Şerbănoiu în ziua de 22 decembrie şi noaptea care i-a urmat. Dili Şerbănoiu, care avea o cameră video cu care filma la nunţi, s-a aflat în mijlocul mulţimii care a asediat clădirea în care se afla sediul Comitetului judeţean de partid, pătrunzând apoi înăuntru şi filmând tot ce s-a întâmplat acolo. Datorită acestui fapt, Dili a ajuns o personalitate a celor gratificaţi ulterior cu titlul de revoluţionari, ajungând mai târziu chiar senator în Parlamentul României. Pe casetă sunt înregistrate şi discuţiile purtate în fostul cabinet al primului-secretar unde, alături de generalul erijat şi recunoscut după prânz ca lider de facto al evenimentelor, se aflau şi şefii principalelor structuri doljene ale Ministerului de Interne, cu excepţia lui Langa şi Gherghe, cum am arătat mai sus. La un moment dat, în timpul nopţii, generalul primeşte un telefon pe firul scurt. Nu ştiu cu cine a vorbit, dar în orice caz cineva mai mare în funcţie ca el deoarece repeta într-una: ,,Am înţeles! Am înţeles!", formulă binecunoscută celor care au efectuat un stagiu, fie şi minim, într-o unitate militară! Într-un articol publicat în ediţia din 9 iunie 2011 a cotidianului Adevărul, întitulat ,,Masacrul din Craiova, la ordinul lui Militaru‟, publicistul Laurenţiu Ungureanu, citându-l pe colonelul Ion Bărbulescu care se afla şi el în acea încăpere, afirmă că la celălalt capăt al firului se afla generalul Nicolae Militaru. Imediat după ce a terminat discuţia a pus mâna pe alt telefon şi a cerut să i se facă legătura cu comandantul regimentului mecanizat din Vânju Mare, După ce a primit legătura i-a cerut interlocutorului să trimită o companie de blindate la Turnu Severin ,,pentru că, uite, cei de la miliţie, de acolo, au început să facă prostii! Trag in oameni!" După câteva minute, în timp ce în cabinet se discutau alte probleme, era un dute-vino acolo, unii intrau alţii ieşeau, colonelul Ion Sandu, şeful Inspectoratului Dolj al M.I., dat mai într-o parte aşa, discuta cu cineva la telefon, întors cam cu spatele la general: „– Măi , tovarăşe Popescu, ce-i acolo la voi, la Severin? – … – Cum nimic, cum adică nimic? Vedeţi că la Craiova s-a auzit că acolo se trage! Aveţi grijă că vin nişte blindate peste voi!" Iniţial am crezut că Popescu era inspectorul şef de la Mehedinţi, dar ulterior am aflat că ar fi fost ofiţerul de contrainformaţii al securităţii. Trageţi dumneavoastră concluziile. Caseta există şi astăzi, a circulat prin multe medii. Şi eu o am, încă de atunci. Eu cred că acela a fost momentul când s-a primit ordinul de a se trece la executarea diversiunii. Sau, cine ştie? Ordinul o fi fost dat chiar mai devreme, pe înmurgite când, deşi se aflase despre capturarea lui Ceauşescu iar in Craiova se mai liniştiseră lucrurile, în Piaţa Mihai Viteazul, în faţa sediului cucerit deja de manifestanţi, s-au împărţit pistoale mitralieră dintr-un camion militar. Cui a dorit, fără nici o verificare, doar pe baza semnăturii într-un tabel unde era trecut numele şi prenumele pe care-l declara solicitantul. Poliţiştii au alergat apoi mult pentru recuperarea armelor alea, nici nu ştiu dacă până acum s-or fi recuperat în totalitate sau nu, căci la vreo doi ani după, încă mai erau câteva de recuperat. Noaptea zilei de 22 decembrie a trecut....... (Va urma...)