Jos ciorapul de pe fata, domnilor jandarmi!

Sambata, 28 ianuarie, a fost publicata in presa stirea referitoare la faptul ca Amnesty International cere autoritatilor romane sa demareze o ancheta in legatura cu acuzatiile de folosire excesiva a fortei de catre jandarmi in timpul dispersarii participantilor la protestele din Bucuresti.
Salut sincer aceasta solicitare, nu fara a-mi exprima nedumerirea fata de faptul ca numeroasele noastre ONG-uri ce-si proclama drept scop suprem apararea drepturilor omului, foarte vocale odinioara, nu au avut inca aceasta initiativa, denuntand Parchetului abuzurile flagrante ale jandarmilor si solicitand identificarea si tragerea la raspundere penala a celor care au comis acele acte de o cruzime salbatica, ce au putut fi vizionate in direct pe majoritatea canalelor de stiri. Pentru ca despre sesizarea din oficiu nu cred ca poate fi vorba, atata timp cat o institutie care ar trebui sa fie garantul respectarii legilor in Romania, este extrem de politizata, raspunzand promt si cu eficienta doar comenzilor puternicilor zilei.
Subscriu total solicitarii organizatiei Amnesty International, deoarece si eu, ca si multi altii, am fost oripilat de atrocitatile comise de Jandarmerie in Bucuresti, in noptile de la jumatatea lunii ianuarie a acestui an. Am scris Jandarmerie, culpabilizand cumva intreaga institutie si nu doar pe cei care sau comportat ca niste bestii, nu ca fiinte umane, cum, probabil, au pretentia ca sunt. Imi cer scuze fata de jandarmii pe care i-am vazut in aceste zile salvand oameni din nameti. Dar nu eu sant cei care-i culpabilizeaza in bloc, ci comandantii lor, generalii si ofiterii superiori din conducerea Jandarmeriei Romane, pe care nu i-am vazut pana in prezent sa se delimiteze de cei ce au comis atrocitatile din acele nopti, nu i-am auzit ca ar fi demarat anchete pentru identificarea si pedepsirea celor vinovati. Pana cand domnii comandanti nu separa graul de neghina, nu avem cum sti daca nu cumva jandarmii care salvau oameni din nameti nu sant aceeasi care, cu ciorap pe fata (precum odinioara talharii de la drumul mare si calaii ce spanzurau osanditii in pietele publice), loveau cu bestialitate, cu bastoanele si bocancii, oameni imobilizati, cazuti deja.sub lovituri sau tarati cu brutalitate, pe asfalt, spre dube. Unde, cand se deschideau usile, vedeam alti jandarmi lovind salbatic prizonierii. Sau, aceeasi cu cei care au deturnat catre sectiile de politie si unitatile de jandarmi, ambulante ce transportau raniti spre spital. Imi cer scuze, cum spuneam, cu conditia sa nu fie unii si aceeasi.
Legea nr. 550/2004 privind organizarea si functionarea Jandarmeriei Romane stipuleaza in articolul 33 ca folosirea tomfelor, a bastoanelor de cauciuc si a celor cu energie electrostatica, dispozitivelor cu substante iritant-lacrimogene, jeturilor de apa si a altor mijloace din dotare, “se face in mod gradual si nu trebuie sa depaseasca nevoile reale pentru imobilizarea persoanelor turbulente sau agresive ori pentru neutralizarea activitatilor ilegale si va inceta de indata ce scopul misiunii a fost realizat”.
Iar conventiile de la Geneva si Haga, regulamentele-anexa si protocoalele-aditionale ale acestora, stipuleaza expres respectarea si protejarea persoanei si a demnitatii prizonierilor, interzicand expunerea acestora la violente si insulte sau lasarea premeditata fara ajutor medical.
Nu cred ca jandarmii nu cunosc aceste prevederi, din moment ce domnul general George Velicu (fost, pana mai ieri, comandant al tuturor unitatilor si subunitatilor de jandarmi de pe teritoriul a zece judete din sudul tarii) le expune pe larg in prelegerile adresate studentilor Facultatii de Drept a Universitatii din Craiova, iar multi dintre comandantii din Jandarmeria Romana l-au avut ca indrumator de doctorat tocmai pe generalul conferentiar universitar doctor George Velicu.
Si atunci, cum se explica excesele din strada si din dubele Jandarmeriei? Cine sunt, pana la urma, cei care au incalcat mai grav legea, turbulentii sau jandarmii? Care este deosebirea dintre infractori si oamenii legii? Care sunt, totusi, cei buni si cei rai? Pentru ca se intampla exact ca in cazul depasirii limitelor legitimei aparari, cand victima devine agresor iar agresorul victima. Si nu ar trebui sa se intample asa, daca jandarmii vor sa ramana si sa fie perceputi ca aparatori ai legii!
Dupa parerea mea, bazata pe o experienta de peste 30 de ani in structurile Ministerului de Interne, brutalitatile jandarmilor sant favorizate si de ascunderea figurii sub cagula, care permite unor persoane cu inclinatii naturale spre violenta si sadism, sa-si elibereze impulsurile primitive, fara teama ca vor fi identificate si pedepsite, mai ales cand fac parte din niste structuri ale statului.
Din cate stiu, cagula a inceput sa fie folosita de fortele politienesti in anii ’70 ai secolului trecut, de catre fortele antiteroriste italiene, care se confruntau cu grupari extrem de indraznete si periculoase, Brigazile Rosii, pe de o parte, si Mafia, pe de alta parte. Printre victimele celebre ale acestor grupari infractionale s-au numarat Aldo Moro, fost prim-ministru al Italiei, rapit, tinut ostatic timp de doua luni si apoi asasinat si generalul Dalla Chiesa, un neobosit luptator contra Mafiei si, totodata, comandant al fortelor anti-tero, de asemenea, asasinat. Pentru a nu fi expusi razbunarii, atunci cand efectuau arestari in randul membrilor celor doua primejdioase organizatii criminale, cei de la anti-tero purtau cagule pe fata.
Procedeul s-a extins, fiind preluat si de structurile politienesti ale altor state din lumea civilizata. Spre deosebire de acestea, unde mastile sunt purtate doar de antiteroristi sau cei care aresteaza infractori periculosi din crima organizata, in Romania ciorapul pe fata a devenit o adevarata moda, fiind purtat nu doar de oamenii in uniforma din cele doua categorii enuntate ci si de cei care se duc sa scoale din plapuma gainari de trei parale. Ba, mai mult, pe fondul disolutiei autoritatii statului, tot felul de cioflingari de la firme de paza de doi lei, se fataie in combinezoane negre si cagule pe fata, desi Legea 333/2003 privind paza bunurilor, interzice expres acest lucru. Dar cine sa-i controleze si sa impuna respectarea legii?
Cat despre cei care asigura ordinea la manifestarile publice unde participa, in general, oameni pasnici, chiar daca nemultumiti de anumite stari de lucruri, ori de alta orientare politica decat domnul Gogu de la Jandarmerie, nu vad de ce si-ar acoperi fata. Indicat ar fi sa actioneze deschis, cu fata la vedere, ca o garantie a respectarii legii in primul rand de catre cei chemati sa o aplice. Sau, in cel mai rau caz, combinezoanele acestora sa fie inscriptionate, vizibil, cu litere care sa asigure identificarea subunitatilor participante si numere care sa permita identificarea componentilor acestora, in cazul in care, prin modul de actiune, exced atributiilor legale. Pentru ca nu au de a cui razbunare sa se teama, atata vreme cat asigura respectarea legii si protectia participantilor la adunarea publica, chiar si spontana fiind aceasta.
Patria este norodul, nu tagma jefuitorilor, spunea, acum aproape doua sute de ani, un mare roman, Tudor Vladimirescu. Iar domniile-voastre ati jurat sa aparati legea si patria, deci norodul, poporul, domnilor jandarmi! Nu sa-l loviti cu bocancii! Asa ca, daca actionati in limitele legii si in interesul poporului, nu aveti de ce sa va acoperiti fata, precum talharii. Poate doar in cazul in care, actionand ca in noptile de la jumatatea lunii ianuarie, va este teama ca sotiile si copii vostri vor afla ca banii cu care cumparati painea ce le-o puneti pe masa, sant bani murdari, patati de lacrimile si sangele celor ce-si cer dreptul la o viata demna si libera, dreptul la o viata mai buna.
Jos ciorapul de pe fata, domnilor jandarmi!

Iancu BATA

Lupul Moralist (pamflet)

Într-o conferinţă de presă susţinută în ziua de 25.01.2012, primarul penal al Craiovei, PD-Lacheul Antonie Solomon, şi-a reînnoit jurământul de vasalitate faţă de şi mai penalul său suveran, garant al neconstituţionalităţii legilor promulgate pentru uzul supuşilor Domniei - Sale.
Recunoscător pentru faptul că l-a scăpat de turtoi, permiţându-i să revină la şampanie, lăutari şi icre negre, tuciuriul s-a lansat în aberaţii referitoare la salvarea poporului român de către cel ce, de peste două săptămâni, este preaslăvit în Piaţa Universităţii şi în alte locuri publice din principalele localităţi ale plaiului nostru mioritic. În imensa sa nesimţire, Aiurică, pre numele sau de alint, a îndrăznit să citeze din poetul al cărui exil în sudul Dunării îl propusese Băsescului mai anţărţ, care, chipurile, l-ar fi făcut brancardier pe Raed Arafat, supralicitând şi negând meritele doctorului ce, spre deosebire de el şi mentorul său, a făcut atâtea pentru toţi românii, nu doar pentru găşcarii din clica lor portocalie.
În plus, a încercat să minimalizeze importanţa protestelor celor care, de două săptămâni, strigă în agora împotriva nesimţirii şi aroganţei celor ce ne conduc, înfruntând frigul, intemperiile şi bastoanele jandarmilor cu ciorapi pe faţă (precum, odinioară tâlharii şi călăii), atât în capitala ţării cât şi în majoritatea reşedinţelor de judeţ, pretinzând că sunt manipulate.
Pentru a demonstra manipularea din seaca sa glăveajă, primarul despre care unii spun că s-ar trage dintr-o etnie renumită prin aplecarea sa spre înşelăciuni şi furtişaguri, a dat exemplu mişcarea de protest a militarilor rezervişti din Craiova, desfăşurată, de altfel, cu înalta sa aprobare.
Escamotând adevăratele motive ce au determinat protestul rezerviştilor olteni, care i-au fost aduse la cunoştinţă, în scris, odată cu solicitarea autorizării mitingului, primarul fost şi viitor puşcăriaş, a minţit cu nonşalanţă, spunând că aceştia au ieşit în stradă pentru că le-au fost diminuate pensiile, deşi nu ar fi avut temeiuri, îndemnizaţiile rămase fiind destul de mari.
“Eu primesc 33 de milioane, ca primar, şi toate reproşurile voastre – s-a văicărit edilul, adresându-se ziariştilor – iar tu stai la pensie pe 30 de milioane şi mai ieşi şi în stradă”.
Aş dori să-i aduc la cunoştinţă cetăţeanului primar că, chiar dacă asta ar fi fost motivul, nu toate pensiile bat spre 30 de milioane, ci doar cele ale foştilor generali sau ale ofiţerilor cu funcţii similare acestora şi care, pe vremea noastră, nu erau aşa numeroşi ca astăzi, când sunt ridicaţi la rangul de general toţi lipitorii de afişe.
Aş dori, apoi, să-i sugerez edilului să stea acasă, dacă dă-n brânci de atâtea responsabilităţi, că doar are din ce trăi.
Cât despre modicul său salariu de primar, nu cred că pentru acesta vine el, zilnic, în clădirea de pe strada A.I.Cuza. Nu o spun eu, ci magistraţii care au semnat mandatele de arestare pe care era menţionat numele inculpatului Solomon Antonie, şi care vorbesc, pe bază de probe, de consistente venituri suplimentare, recte comisioane, în valoare de multe zeci de mii de euro. Si astea numai intr-un dosar. Ce-o fi în celelalte…Dumnezeu cu mila!
Aşa că nu prea eşti cel mai nimerit să ne dai lecţii de moralitate, cetăţene Solomon!
Cred că ştii acum, din proprie experienţă, unde se foloseşte acest apelativ. Oricum, nu cred că mai ai pretenţia să ne adresam cu “domnule…”. Domnii nu fac puşcărie! Decât, cel mult, pentru ideile şi crezurile lor, din motive politice, nu pentru fapte de drept comun!
Şi ar fi mai bine, cetăţene Solomon, să fii corect în relaţiile cu ofiţerii. Pentru că, altfel, unii dintre ei (Tănase, Enea, Maria….), s-ar putea să-şi reamintească chestii mai vechi, care nu ar da bine la rămăşiţele imaginii tale. Poate şi finul tău, de care aminteai la conferinţa de presă, primare. Nu ne forţa să scurmăm printre gunoaie!

Col.(r) Iancu BATA

Publicat de Filiala SCMD Dolj la 11:26

Orice Armata isi merita poporul

Rog, dati mai departe, poate asa...ne unim.


Orice Armată îşi merită poporul !
Habar nu am de ce, dintr-o dată, toţi militarii pe care-i cunosc (şi Slavă Domnului că-i cunosc şi mă cunosc destul de mulţi) adoptă practica lamentărilor. Ca şi mine de altfel! O fi o caracteristică a educaţiei primite? Sau o fi un impuls al subconştientului nostru militar? Să ne plângem fricos-anonim şi să strigăm cu gura închisă ?

De fapt care e problema dragi colegi? Problema este că noi nu vrem să pricepem ceea ce Mugur Isărescu spunea (chiar ieri în ziarul Gândul) „franc” în faţă, ceea ce ăla pe care noi îl poreclim comandant suprem n-are „cohones” să ne spună: „Militarii au dreptate când spun că nu trebuie sacrificaţi, însă aritmetica bugetară este cinică şi nu ascultă de motivaţiile sociale”, spunea guvernatorul BNR. Tot referitor la acest subiect Mugur Isărescu dădea exemplul pensionarilor militari, “care au ieşit la pensie datorită reformelor din sistemul armatei”. El însuşi povestea cum în anul 2000, când ocupa funcţia de premier, s-a dus la Bruxelles şi oficialii NATO i-au spus că România are o armată de tip estic, care trebuie redusă drastic, şi au întrebat dacă statul este pregătit să asigure pensiile persoanelor care ies din armată. Ghiciţi care a fost răspunsul? Ţineţi cont că pe vremea aia Traian Băsescu era ministru, doamna Udrea încă nu ştia ce e aia poşetă de piele, Raluca Turcan doar ce terminase facultatea la Moscova (?) iar premierul Boc abia visa sa intre în Parlament ca deputat !
De ce vă miraţi că “cinismul” bugetar împreunat cu propaganda şi prostirea populaţiei nu vă recunosc meritele? Aşa va fi întotdeauna. Cum spunea Latinul? Dolce et decorum est Pro Patria mori! (sau mai bine spus…dulce e sa mori pentru Patrie!). Mai e ceva nou în ecuaţia asumărilor guvernamentale răsturnate peste noapte? Ce mai tura-vura! Nu vedeţi reacţiile maselor zăpăcite de atâta propagandă băsesciană? Salarii nesimţite, pensii nesimţite etc! De când nu aţi mai simţit atâta ostilitate din partea “publicului larg”? De pe 21 decembrie 1989, aşa e?
V-au vopsit în culorile cele mai negre, v-au acuzat că sunteţi principala cauză a nesimţirilor bugetare (în timp ce ei făceau afaceri de milioane direct cu bugetul) v-au acuzat de securism (în timp ce ei aveau posturi babane înainte de 1989 pe la diverse reprezentanţe externe!) şi de toate relele acestei naţii (în timp ce propriii membri de partid încasau sume fabuloase doar din participarea prin AGA şi alte Consilii de Administraţie). Le-a fost frică de Rusia şi au vrut cu tot dinadinsul în NATO, ca să se mai plimbe şi ei pe la Bruxelles. Acuma vă scuipă şi vă înjură fiindcă le cereţi să-şi ţină cuvântul promis! Pentru ei se poate, pentru voi, nu!
V-au pus în genunchi şi v-au adus pe cap diverşi şefi care-aveau singura calitate că sunt colegi de facultate, veri, fraţi, cumetri sau parteneri de afaceri cu şeful statului ori cu diverşi miniştri. Căci, în ultimii ani, obedienţa a devenit principalul criteriu de promovare şi nu competenţa. Obedienţa scabroasă, uleioasă, pupăcioasă şi umilitoare. Aţi înghiţit zâmbind tot ce-au avut ei în “planul de afaceri”: retrocedări, avansări şi tăieri de bugete. Rânjind satisfăcut, i-aţi văzut pe toţi analfabeţii şi pe toate paraşutele dându-vă lecţii de morală creştină şi de onoare militară. Aţi înghiţit gândindu-vă la familii şi la cariere. Şi-acuma vă miraţi că bătaia de joc continuă?
De ce atuncea vă miraţi că un premier “de buzunar” nu are nici în clin nici în mânecă cu Armata sau că un josnic afacerist de Ilfov se laudă că ar fi Ministru al Apărării? Asta suntem şi asta merităm! Nici măcar clasă socială nu mai suntem ci un fel de Paria! Cu avansări fără noimă, generali de carton făcuţi peste noapte doar în conformitate cu hachiţele unui preşedinte incoerent, cu o debandadă generală chiar şi în structurile de forţă ale sistemului national de apărare, la ce vă aşteptaţi? Chiar vă puneţi speranţa în Gabriel Oprea? Sau în legile ţării? Greşiţi! Nu vedeţi? Primari de sector defilând în uniformă de general, primari de comune în uniforme de marină, partide făcute peste noapte pe lângă Cercurile Militare, hectare întregi de teren ale Armatei transferate către protipendada politică, afaceri de milioane de euro pe lângă contractele de înzestrare, un dispreţ profund faţă de toate acordurile încheiate de statul român cu NATO etc. Chiar credeţi că veţi fi ascultaţi? Sunteţi naivi!

Orice popor îşi merită, cu vârf şi îndesat conducătorii şi orice Armată îşi merită poporul. Dar parcă atâta bătaie de joc la adresa militarilor eu nu am mai văzut !

Cpt.cdor (rez) ing Ovidiu Mihalache
13 ianuarie 2011

Revendicarile miscarii de protest organizate de Filiala Dolj a SCMD

Miscarea se doreste o continuare a protestelor care au cuprins intreaga tara si, totodata, un raspuns adresat politicii antisociale pe care o practica actuala guvernare.
Organizatorii urmaresc realizarea unitatii de actiune si a solidaritatii societatii civile romanesti in vederea atingerii urmatoarelor obiective:

1. Demisia presedintelui Basescu si a actualului guvern;
2. Relegitimarea conducerii statului si a Parlamentului Romaniei prin organizarea de alegeri prezidentiale si parlamentare anticipate, separate de cele locale;
3. Convocarea unei sesiuni extraordinare a Parlamentului in vederea formarii unui guvern de uniune nationala care sa aiba ca mandat pregatirea alegerilor anticipate;
4. Repunerea Parlamentului Romaniei in drepturile sale legale, prin interzicerea adoptarii legilor prin ordonante de urgenta si asumarea raspunderii;
5. Interzicerea traseismului politic prin legiferarea pierderii mandatului de catre cei care trec la o alta formatiune politica decat cea sub sigla careia au fost alesi;
6. Depolitizarea Curtii Constitutionale si a celorlalte institutii ale statului.

Mesajul unui ofiter in rezerva din Ministerul de Interne adresat cadrelor active din sistemul sigurantei nationale si al ordinii publice

Jur credinta patriei mele – Romania. Jur, sa – mi apar tara chiar cu pretul vietii. Jur, sa respect Constitutia, legile tarii si regulamentele militare! Asa sa – mi ajute Dumnezeu!
Asa suna juramantul militar! Juramant pe care si noi l-am depus! Si noi am fost ca voi!
Si noi, si voi, am jurat credinta patriei, am jurat sa ne aparam tara. Am jurat credinta Patriei, nu unor conducatori vremelnici si , uneori, nevrednici.
Iar Patria….Patria e norodul, nu tagma jefuitorilor, spunea Tudor Vladimirescu, mandrul oltean care, acum aproape 200 de ani, a imbracat camasa mortii pentru binele celor multi si umili. Fusese si el ca noi, ca voi, politist, vataf al plaiului Closanilor, cum se numea functia sa pe atunci. Dar intelesese…. Intelesese ca patria e norodul, sant cei multi, nu conducatorii vremelnici si nevolnici.
Si eu, si multi dintre cei care suntem acum aici, in piata, am fost ca voi. Unii dintre noi am servit un regim care si-a asuprit poporul, regimul comunist. Dar aveam cel putin scuza ca ne nascusem si fusesem scoliti si educati intr-o vreme in care nu se vorbea sau se vorbea foarte putin, in soapta si pe intuneric, despre democratie si drepturile omului.
Ofiterii de informatii, politistii si jandarmii de azi nu mai au acesta scuza. Stiu ce este libertatea, stiu ce sunt drepturile omului, au trait si invatat in alte conditii decat noi.
Dar,chiar daca ne despart unele lucruri, si noi ne iubim poporul si tara..
Nu santem insa, de acord cu cei care, momentan, conduc acest popor. Si dorim sa lase locul altora, cu speranta ca vor fi mai buni. Nu avem nici o garantie ca va fi asa. Dar avem macar speranta. Dorinta si speranta noastra sant perfect constitutionale si legale, atata timp cat nu incalcam nici o lege pentru a le transpune in practica. Si am fost educati sa respectam si sa a aparam legea.
Asa ca nu ne suspectati si nu va temeti ca vrem ceva ilegal. Atata timp cat legile apara democratia si interesele celor multi, nu doar pe cele ale unei clici. Santem in Europa, nu in America de Sud. Iar juramantul vorbeste doar despre patrie si tara, nu despre conducatorii ei.
Intr-o noapte a lunii noiembrie 1989, in zilele premergatoare ultimului congres al partidului comunist, patrulam impreuna cu un coleg, imbracati in uniforma, prin centrul Craiovei. Dupa miezul noptii ne-am asezat sa ne odihnim pe o banca in Inglish Parc. Pe o alta banca, statea un tanar subtirel care, cand ne-a vazut, s-a ridicat si s-a precipitat spre noi. Ne-a spus ca se preda si ne-a inmanat o punga in care se aflau manifeste si un tub de lipici.
Continutul manifestelor m-a impresionat atat de puternic incat mi-l amintesc si astazi, desi au trecut 23 de ani iar eu nu mai sant chiar la prima tinerete. Pe manifeste scria:

"SECURISTI! FITI ALATURI DE POPORUL CARE GEME IN SUFERINTA!
CEAUSESCU VA DISPARE, DAR POPORUL NU, SI VETI DE SOCOTEALA
PENTRU FAPTELE VOASTRE MARSAVE!”

Am realizat inca de atunci ca tanarul era cel care avea dreptate, nu noi. De fapt, in sufletul nostru stiam asta mai demult, dar eram prinsi intr-un labirint din care cu greu puteam iesi.
Iar cei care inca nu realizasera pe cine slujeau de fapt, au aflat peste nici doua luni, in decembrie '89, cand, ca si voi, aflati in cordoanele din fata grupurilor de demonstranti , li s-a scandat, franc, in fata:
"NOI SANTEM POPORUL! VOI PE CINE APARATI?”
E adevarat, au fost si unii, nu prea multi, carora adevarul li s-a relevat doar mai tarziu, cand, imbracati in zeghe, au trebuit sa raspunda pentru faptele lor.
Sa speram ca nu va fi si cazul vostru, baieti. Oricum, aveti grija! Constiinta poate da oricand semne de viata si nu va va fi usor. Aveti grija, baieti!

Impresii de la Parada

Nu stiu daca participarea generoasa a publicului larg la ceremoniile organizate de autoritati pentru sarbatorirea Zilei Nationale, de trei ori mai numeros decat in anii precedenti, dupa cum relateaza oficiosul puterii, s-a datorat timpului frumos, anuntarii in prealabil a marii pomeni nationale, cu fasole, carnati, sarmale, vin si tuica fiarta, pe care amaratii acestei natii rar si le mai pot pune pe masa, sau ordinului primit de cadrele militare sa fie prezente, in civil, insotite de membrii familiei.
Informatia referitoare la misiunea militarilor activi de a se prezenta, in civil, pentru a face figuratie, deoarece autoritatile aveau nevoie de public si se temeau ca nu va veni lumea la manifestatie, a fost prezentata de Ovidiu Nahoi inca din seara zilei de 01 Decembrie, in jurnalul de la ora 23,00 al postului de televiziune Realitatea, iar ziarele de a doua zi au publicat dezvaluiri ale unor militari bucuresteni referitoare la intocmirea, in fiecare unitate militara, a unor liste cu cei care vor participa, ca spectatori, la parade si la obligatia de a aduce cu ei cat mai multe rude. Exact ca pe vremea lui Ceausescu!
Pe de o parte, ca fost militar, stiu ca ordinul se executa nu se discuta. Pe de alta parte, e greu de crezut ca reevaluatul ministru al apararii nu ar acorda sprijinul necesar primarului unui mare municipiu, proaspat racolat in partidul sau, partid care are si un vicepresedinte national din Banie. Dar, hai sa admitem ca nu ordinul lui Gabi Oprea si nici fasolea si sarmalele lui Solomon i-au scos in strada pe craioveni de Ziua Nationala, ci patriotismul ce i-a caracterizat intotdeauna pe olteni.
Alte aspecte, de natura organizatorica, au fost insa cele care mi-au retinut atentia la ceremonialul public din Piata A.I.Cuza.
In primul rand, reprezentantilor unor institutii de stat din domeniul apararii, ordinii publice si sigurantei nationale, recte ai Brigazii de infanterie Rovine, cea mai importanta structura militara din Oltenia, Inspectoratului Judetean de Jandarmi, Inspectoratului Judetean de Politie, Sectiei judetene a S.R.I., Inspectoratului pentru Situatii de Urgenta, etc. nu li s-a mai acordat, ca altadata, onoarea de a depune, in mod individual, coroane de flori la statuia domnitorului Cuza, ci au fost inghesuiti la gramada, dupa o singura coroana, anuntata la microfon ca fiind din partea garnizoanei Craiova.
Sa insemne asta ca, datorita crizei, organizatorii au vrut sa faca economii si sa achite doar o coroana in loc de 5-6 cate-ar fi platit daca ar fi procedat conform protocolului anterior? S-au sa insemne ca sefii acestor institutii, care nu sant numiti pe plan local, nu mai sunt pe placul autoritatilor doljene, neexecutand intocmai si la timp imperativele acestora? N-ar fi exclus, avand in vedere ca seful inspectoratului judetean de politie a fost destituit mai deunazi, dupa un mai mult decat minutios control ce a bulversat activitatea institutiei de pe Amaradia timp de mai multe luni de zile, doar-doar i-or gasi vreo pisica moarta in fiset. Si nu prea cred ca i-au gasit, justitia considerand neintemeiata destituirea si hotarand repunerea sa in functie.
In sprijinul acestei ipoteze ar sta si faptul ca lui Mateescu, seful Politiei Locale, spre deosebire de cei aratati mai sus, i s-a acordat onoarea de a depune, in mod individual, o coroana in numele institutiei pe care o reprezinta. Sa fie Politia locala mai importanta decat institutiile de stat mentionate, ori seful sau, numit pe plan local, e mult mai obedient decat cei numiti de la Bucuresti?
Un alt aspect l-a constituit faptul ca in ochii autoritatilor portocalii, chiar daca sarbatoreau Ziua Unirii tuturor romanilor, unii romani sunt mai romani decat altii. Romani verzi, adevarati! Pardon, portocalii, mai degraba! Doar asa se explica faptul ca, desi prin adresa nr.15002 din 28.11.2011 prefectul Nicolae Giugea a transmis Filialei 1 Craiova a Sindicatului Cadrelor Militare si in Rezerva programul manifestarilor, comunicand si doua variante ale textului ce trebuia inscriptionat pe lenta coroanei de flori ce urma a fi depusa, pana la urma s-a razgandit si nu le-a mai permis rezervistilor din aceasta organizatie, dintre care unii si-au riscat viata in teatrele de operatii, sa-si manifeste omagiul lor fata de cei ce au realizat Marea Unire sau, prin jertfa lor de sange, au facut-o posibila. Cum nu a permis nici delegatiei Asociatiei Studentilor Timoceni, romani din Banatul sarbesc, carora, cu doar putin timp in urma, cu ipocrizia ce-l caracterizeaza, presedintele Basescu le vorbea de semnalul reintregirii tuturor romanilor. In schimb, onoarea de a depune o coroana a fost acordata delegatiei Partidei Rromilor din Europa, probabil in semn de recunostinta pentru modul profesionist in care membrii de rand ai etniei promoveaza imaginea Romaniei in tarile occidentale, reliefat de salutul specific romanesc si alte chestiuni de acelasi gen, prezentate pe larg in emisiunile televiziunii din Hexagon si nu numai.
Ultimul aspect la care ma voi referi este o ipostaza specifica doar Craiovei, pentru ca, desi am urmarit la televizor si ieri si cu alte ocazii imagini de la ceremonialul depunerii de coroane organizat in alte mari municipii, numai aici am vazut asa ceva. Prin anii ’70, cand uzina din Craiova incepuse sa produca autoturisme, in tara circula un banc precum ca Oltcitul are toate scaunele in fata, pe un singur rand. Pasamite oltenii erau atat de aroganti si orgoliosi, incat nici unul nu accepta sa stea in spate. Si, dupa ceea ce am vazut, cred ca autorul anonim al bancului avea perfecta dreptate. Pentru ca si ieri, si in alte ocazii de dupa 1989, ceremonialul depunerii de coroane in Craiova, cu greu mai poate fi denumit, pentru spectatori, ceremonial, ci doar un prilej de amuzament, ca sa ma exprim cu blandete. Mai exact, desi regulile de protocol instituie insotirea coroanei de reprezentantul legal al institutiei sau organizatiei in numele careia se depune (seful sau inlocuitorul acestuia, impreuna cu unul sau doi adjuncti, daca doreste), la Craiova, cu exceptia unor structuri ai caror sefi si-au pastrat o minima decenta si mai au o bruma de autoritate in ochii subalternilor, coroanele sant insotite de adevarate carduri sau chiar turme de functionari si pulime, incat nu mai stii daca esti la o ceremonie, la un balci sau in targul din afara. Ieri, in piata A.I Cuza din Craiova, cu exceptia sefilor din domeniul apararii, ordinii publice si sigurantei nationale (mai putin pristanda-ul de la politia locala care a venit insotit de o veritabila garda pretoriana) si ai Directiei Generale a Finantelor Publice, coroanele depuse in numele celorlalte institutii si organizatii, inclusiv ale Consilului Judetean Dolj si Primariei Craiova, erau insotite de atata lume incat pareau veritabile cortegii funerare. Iar un partid politic, daca ne raportam si la faptul ca e creditat cu doar unu la suta in preferintele electoratului, parea ca isi adusese dupa coroana nu doar toti membrii din judet ci si pe cei angajati ca lipitori de afise in campania electorala.
Fereasca-ne Dumnezeu ca si alte bancuri cu olteni sa se adevereasca!

Iancu BATA

O noua semnificatie a Zilei Nationale?

Intr-un emotionant articol, ,, Ne mor simbolurile nationale si odata cu ele… murim si noi ca neam”, publicat pe site-ul S.C.M.D. in prima decada a lunii iulie, domnul col.(r) Ioan Misu Naon isi exprima profunda dezamagire generata de lipsa cetatenilor de rand ai urbei de la festivitatea organizata de autoritatile locale in piata Teatrului National din Craiova cu prilejul Zilei Drapelului, simbol al existentei noastre ca stat national unitar, suveran, liber si independent.
Desi articolul m-a miscat si am vibrat la unison cu trairile autorului, sant gata sa pariez pensia mea pe luna viitoare, intreaga sau ciuntita in urma recalcularii, ca nici la festivitatile organizate pentru sarbatorirea Zilei Nationale in piata nu va fi nici pui de maica, cu exceptia oficialilor si a celor care spera sa fie invitati la asa-zisa tuica fiarta oferita in holul Primariei sau unde se va organiza protocolul de dupa parada garzii de onoare. Situatia se va schimba insa daca reprezentantii gastii portocalii aflata la butoane vor avea inspiratia sa anunte ca infometatilor Craiovei li se va arunca in scarba un ciolan cu fasole sparlit din ratia celor care au ajuns sa defileze, asa cum se arata intr-un articol din 27 octombrie (“Cei din primele randuri”, Marin Neacsu, Stiri.com.ro) in bocanci de modele diferite, pentru ca umila si umilita armata romana nu-si mai permite sa-si echipeze corespunzator angajatii. Atunci piata va fi plina si vom avea prilejul sa-i vedem la stiri pe mandrii nostri olteni cum se calca in picioare pentru o portie de mancare asa cum i-am vazut zilele trecute luptandu-se pentru o sticla de ulei si o punga de cartofi oferite la jumatate de pret de un supermarket de pe Calea Bucuresti intr-o batjocoritoare noapte a reducerilor.
Cu toata tristetetea ce ma incearca, trebuie sa recunosc ca in articolul susmentionat, domnul col.(r) Ioan Misu Naon are profunda dreptate. Da, ne mor simbolurile nationale. Ne mor, pentru ca cei mai uneste pe romanii de azi? Care este ideea, care este idealul, care sunt exemplele capabile sa coaguleze atat elitele cat si poporul de rand, de la vladica pana la opinca, cum se spunea candva, in urmarirea si realizarea unui scop comun?
Actul de la 1 Decembrie 1918 venea dupa ce, mai bine de o jumatate de secol, mari evenimente istorice ( revolutia de la 1848 cand s-a strigat “noi vrem sa ne unim cu tara”, formarea statului national roman la 1859, cucerirea deplina a independentei de stat la 1877 ca si marea conflagratie mondiala de la inceputul secolului trecut) adusesera pe val personalitati marcante, care au stiut sa convinga si sa inflacareze masele largi populare, care au stiut sa se orienteze prin culisele politicii internationale, sa faca jocuri diplomatice subtile, sa exploateze conjuncturile interne si externe favorabile. In mediul politic al vremii convietuiau personalitati de exceptie precum Ion I.C. Bratianu, Alexandru Vaida Voievod, Iuliu Maniu, Vasile Goldis, Stefan Cicio Pop, episcopul Iuliu Hossu, si altii, care nu au precupetit nici un efort si nu au pregetat sa-si puna la dispozitie chiar averile personale pentru realizarea statului national unitar roman.
In vreme ce azi, pe scena politica evolueaza, preponderent, tot felul de pigmei. Guvernul e condus de o tabachera, un maruntel, si la propriu si la figurat, ai carui oameni de incredere, cadorisiti cu functii importante, nu se dau jos din pat fara o spaga de minim 50000 de euro, diplomatia de un raspopit care s-a evidentiat doar prin jocuri erotice in jacuzzi, primarii marilor orase se remarca doar prin eficienta cu care colecteaza spaga, inclusiv de la amaratii care vand pepeni pe trotuare, cele mai costisitoare lucrari publice se dau unor firme de partid in care ai surpriza sa gasesti alaturi soti ai celor mai inalti demnitari ai statului asociati cu interlopi dovediti, cu ani grei de puscarie in spate.
In afara rolului jucat de marile personalitati ale timpului si de prezenta masiva a populatiei la marea adunare de la Alba Iulia, un rol important in realizarea actului de la 1 Decembrie 1918 si a statului national unitar roman la avut constituirea garzilor nationale in care, alaturi de soldati veniti de pe front, s-au inscris, “de bunavoie”, muncitori, tarani si intelectuali. Ele au fost mana inarmata a poporului impotriva unitatilor militare si de alta natura folosite de Ungaria pentru a impiedica unirea si apoi consolidarea unirii. Garzile au primit un sprijin masiv din partea populatiei, “muncitorii ziua lucrau iar noaptea indeplineau serviciul de patrulare”, noteaza un contemporan in amintirile sale.
Ori,credeti ca masele populare ar raspunde azi chemarilor unui Gelu Visan, Radu Berceanu, Wiliam Branza, Doru Popoviciu, Silviu Prigoana, Elenei Udrea sau chiar marelui Basescu insusi?
Intr-o tara in care s-au luat cele mai drastice masuri de austeritate din Europa cum pot sta cei carora li s-au taiat pensiile si salariile, cei carora li se reduc continuu subventiile si ajutoarele primite de la stat, inclusiv laptele praf pentru sugari, cei care sunt agresati periodic cu noi taxe si impozite precum recenta taxa de cogenerare ascunsa in factura de plata a energiei electrice, cei ale caror drepturi castigate in instanta nu le sunt acordate sub falsul pretext ca nu sant bani, in timp ce acolitii mafiei portocalii ii primesc cu ghiotura pentru constructia unor inutile sali de sport,de exemplu, in localitati in care nu mai gasesti decat pensionari amarati, pentru ca tinerii care ar putea sa le foloseasca s-au bejenit mai rau ca pe vremea hunilor, cum pot sta toti acestia alaturi de spoliatorii si asupritorii lor? Cum pot sta cei ce, in marea lor majoritate, se imbraca de la second-hand sau de pe tarabele din targuri pe care stau gramezi de haine urat mirositoare aruncate de occidentali, alaturi de cei din gratiile puterii si amantele sau amantii lor care-i sfideaza cu haine, pantofi si accesorii valorand zeci de mii de euro?
Cat despre statul national unitar, suveran si independent a carui nastere ne pregatim sa o sarbatorim la 1 Decembrie, ce sa mai spunem?
Cei care vor sa se eternizeze la putere se cramponeaza de butoane cu sprijinul unei formatiuni politice care cere, fatis si ritos, scoaterea din Constitutie a acestei sintagme. Solicita, de asemenea, o reorganizare administrativ-teritoriala care sa includa o regiune ale carei granite au fost trasate candva prin Dictatul de la Viena. Guvernul conduce tara nu dupa propriile idei ci dupa cum porunceste, fara sa se ascunda, reprezentantul F.M.I. Iar ieri, am citit in presa locala ca mai multi tineri din Craiova, care, e adevarat, au savarsit fraude pe internet, vor fi extradati pentru a fi judecati si condamnati in S.U.A., incalcandu-se un principiu de drept potrivit caruia nici un stat nu-si poate extrada proprii cetateni.
Si atunci, ce sa mai caute oamenii de rand la sarbatorirea unui stat al carui rol se limiteaza din ce in ce mai mult doar la strangerea de impozite si taxe; unui stat care nu le poate asigura un minim de conditii pentru un trai decent; unui stat care le desfiinteaza spitalele iar in cele ramase nu le asigura nici macar vata necesara dezinfectarii locului unde urmeaza sa fie injectati cu medicamentele aduse de acasa, daca isi pot permite; unui stat care ii lasa la bunul plac al raufacatorilor; unui stat care, prin glasul celui mai inalt reprezentant al sau, le spune: “Descurcati-va singuri, popor lenes si nerecunoscator; iar daca nu va convine, emigrati”!? Ce sa mai caute, domnule colonel? In afara de ciolan cu fasole, bineinteles!

Iancu BATA