Jur credinta patriei mele – Romania. Jur, sa – mi apar tara chiar cu pretul vietii. Jur, sa respect Constitutia, legile tarii si regulamentele militare! Asa sa – mi ajute Dumnezeu!
Asa suna juramantul militar! Juramant pe care si noi l-am depus! Si noi am fost ca voi!
Si noi, si voi, am jurat credinta patriei, am jurat sa ne aparam tara. Am jurat credinta Patriei, nu unor conducatori vremelnici si , uneori, nevrednici.
Iar Patria….Patria e norodul, nu tagma jefuitorilor, spunea Tudor Vladimirescu, mandrul oltean care, acum aproape 200 de ani, a imbracat camasa mortii pentru binele celor multi si umili. Fusese si el ca noi, ca voi, politist, vataf al plaiului Closanilor, cum se numea functia sa pe atunci. Dar intelesese…. Intelesese ca patria e norodul, sant cei multi, nu conducatorii vremelnici si nevolnici.
Si eu, si multi dintre cei care suntem acum aici, in piata, am fost ca voi. Unii dintre noi am servit un regim care si-a asuprit poporul, regimul comunist. Dar aveam cel putin scuza ca ne nascusem si fusesem scoliti si educati intr-o vreme in care nu se vorbea sau se vorbea foarte putin, in soapta si pe intuneric, despre democratie si drepturile omului.
Ofiterii de informatii, politistii si jandarmii de azi nu mai au acesta scuza. Stiu ce este libertatea, stiu ce sunt drepturile omului, au trait si invatat in alte conditii decat noi.
Dar,chiar daca ne despart unele lucruri, si noi ne iubim poporul si tara..
Nu santem insa, de acord cu cei care, momentan, conduc acest popor. Si dorim sa lase locul altora, cu speranta ca vor fi mai buni. Nu avem nici o garantie ca va fi asa. Dar avem macar speranta. Dorinta si speranta noastra sant perfect constitutionale si legale, atata timp cat nu incalcam nici o lege pentru a le transpune in practica. Si am fost educati sa respectam si sa a aparam legea.
Asa ca nu ne suspectati si nu va temeti ca vrem ceva ilegal. Atata timp cat legile apara democratia si interesele celor multi, nu doar pe cele ale unei clici. Santem in Europa, nu in America de Sud. Iar juramantul vorbeste doar despre patrie si tara, nu despre conducatorii ei.
Intr-o noapte a lunii noiembrie 1989, in zilele premergatoare ultimului congres al partidului comunist, patrulam impreuna cu un coleg, imbracati in uniforma, prin centrul Craiovei. Dupa miezul noptii ne-am asezat sa ne odihnim pe o banca in Inglish Parc. Pe o alta banca, statea un tanar subtirel care, cand ne-a vazut, s-a ridicat si s-a precipitat spre noi. Ne-a spus ca se preda si ne-a inmanat o punga in care se aflau manifeste si un tub de lipici.
Continutul manifestelor m-a impresionat atat de puternic incat mi-l amintesc si astazi, desi au trecut 23 de ani iar eu nu mai sant chiar la prima tinerete. Pe manifeste scria:
"SECURISTI! FITI ALATURI DE POPORUL CARE GEME IN SUFERINTA!
CEAUSESCU VA DISPARE, DAR POPORUL NU, SI VETI DE SOCOTEALA
PENTRU FAPTELE VOASTRE MARSAVE!”
Am realizat inca de atunci ca tanarul era cel care avea dreptate, nu noi. De fapt, in sufletul nostru stiam asta mai demult, dar eram prinsi intr-un labirint din care cu greu puteam iesi.
Iar cei care inca nu realizasera pe cine slujeau de fapt, au aflat peste nici doua luni, in decembrie '89, cand, ca si voi, aflati in cordoanele din fata grupurilor de demonstranti , li s-a scandat, franc, in fata:
"NOI SANTEM POPORUL! VOI PE CINE APARATI?”
E adevarat, au fost si unii, nu prea multi, carora adevarul li s-a relevat doar mai tarziu, cand, imbracati in zeghe, au trebuit sa raspunda pentru faptele lor.
Sa speram ca nu va fi si cazul vostru, baieti. Oricum, aveti grija! Constiinta poate da oricand semne de viata si nu va va fi usor. Aveti grija, baieti!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu