,,R''-ul buclucaş

,,Aşa că trebuia să dictezi nota formulând direct de pe telex iar dactilografei îi tremura coala în maşina de scris, ca nu cumva, din viteză, să greşească vreo literă, să trebuiască să şteargă sau, mai grav, să rupă hârtia şi să o ia de la capăt…De aceea, la Statul Major erau aduse cele mai bune dactilografe!’’ Am început cu pasajul ăsta din amintirile domnului colonel Nicolae Bucur de pe vremea în care lucra la compartimentul de analiză, sinteză şi informare al Statului major din Inspectoratul General al Miliţiei, prezentate parţial în povestirea mea ,,O fi ştiut Generalul?’’, pentru a releva importanţa unei dactilografe impecabile în structurile care editează lucrări ce pleacă din instituţie! Către alte instituţii, către presă, către foruri ierarhic superioare. Pentru că, vrem nu vrem, acurateţea şi formularea impecabilă a textului contribuie la imaginea emitentului acelei hârtii. Ca instituţie şi, implicit, ca om care lucrează în acea instituţie. Am fost conştient de acest lucru şi am căutat să-i conştientizez şi pe cei cu care, de-a lungul vremii, am colaborat în realizarea atribuţiilor noastre profesionale. Nu am reuşit acest lucru întotdeauna, în perioadele în care am condus diverse structuri fiind considerat de unii dintre colegii mei chichiricios şi, poate, absurd în pretenţiile mele. Fecioară, de! Perfecţionist! Cel puţin din acest punct de vedere. Pe la începutul anilor ’90, pe când eram adjunct al şefului Poliţiei municipiului Craiova, ne fusese adusă o dactilografă nouă, venită prin transfer de la o întreprindere la care soţul său era director. Spun că ne fusese adusă întrucât Poliţia municipală nu avea personalitate juridică, nu noi făceam încadrările, ci Inspectoratul judeţean de Poliţie, ca şi astăzi, de altfel. Doamna dactilografă avusese regim special în unitatea de unde venise (soţia şefului, de!) şi nu prea excela în profesie. Nu ştiu de ce îşi ceruse transferul, poate pentru a lucra în centru, întrucât locul în care activase până atunci era aşa, mai pe la marginea Craiovei. Venită cu recomandări de sus, fusese plasată şi în preajma comenzii subunităţii, nu putea lucra cu cei de pe la baza schemei, tipi duri, mai slobozi la gură uneori! Dat fiind pretenţiile mele referitor la hârtiile ce ieşeau din unitate, intram deseori în conflict, în sensul că-i restituiam mereu lucrări, pentru a le reface. În consecinţă i s-a plâns soţului, iar acesta şefilor mei, că o persecut, că am ceva cu ea, că sunt prea pretenţios, că o pun să refacă lucrări pentru greşeli minore, etîcî, etîcî! Noroc că era destul de purie şi cam başoldină, că altfel ar fi crezut altceva, eu având pe atunci sub 40 de ani! Azi aşa, mâine aşa, mai mereu se găsea câte un şef să mă sune şi să-mi zică s-o las în pace că plânge acasă, nu înţelege ce-am cu ea de mă iau mereu de greşelile ei. Începusem să mă simt sâcâit, la rândul meu, nu ştiam cum s-o fac să înţeleagă imperativele atitudinii mele, nu puteam coborî stacheta doar ca să nu-mi supăr dactilografa. Norocul însă mi-a venit în ajutor, norocul a fost acela care a rezolvat situaţia, făcând-o să conştientizeze faptul că aveam dreptate şi nu eram doar un sadic chitit să-i facă zile fripte la serviciu. La poliţia municipală buletinul de evenimente era redactat de ofiţerul de serviciu în dimineaţa fiecărei zile, înainte ca şefii să vină la slujbă, iar pe baza acestuia se redactau notele de informare care mergeau la primarul Craiovei şi presa locală. În noaptea cu pricina, printre alte evenimente de pe raza localităţii se număra şi prinderea în flagrant a unui găinar, a unui mărunt hoţ de păsări. Referindu-se la acest fapt, ofiţerul de serviciu nu a folosit perfectul compus, ‚,a furat’’ ci gerunziul, ,,furând’’. Preluând formularea ofiţerului în nota de informare, dactilografa a înlocuit litera ,,r’’ cu o altă consoană mai de la sfârşitul alfabetului, transformând un banal hoţ de păsări într-un zoofil dezaxat. Noroc că înainte de a semna nota am reuşit să observ greşeala şi să dau lucrarea la refăcut, altfel presa ar fi făcut o halima întreagă din asta, făcând zile întregi haz pe seama noastră. În buletinul de evenimente ofiţerul de serviciu scrisese: ,,În noaptea precedentă, Adâr Marian din cartierul Romaneşti a fost prins în curtea lui Ionescu Constantin de pe strada Popova, furând două găini.’’ Ce scrisese dactilografa, deduceţi dumneavoastră!