Măsuri preventive

Analizând situaţia operativă din obiectiv la preluarea în responsabilitate a Combinatului Chimic de la Işalniţa, am constatat existenţa unui număr de furturi în dauna avutului privat, mai exact furturi de obiecte de îmbrăcăminte, în special blugi, comise în vestiarele folosite de muncitorii din unele secţii ale combinatului, de către autori necunoscuţi. Pentru rezolvarea acestora am folosit o metodă matematică, dacă-i pot spune aşa, metoda intersecţiei din teoria mulţimilor. Concret, am stabilit schimburile în care se comiseseră furturile şi am identificat personalul din schimburile respective, care avusese acces în vestiar. Studiind aceste liste, am observat câteva persoane, cinci sau şase, care fuseseră de serviciu în toate turele în care se reclamaseră faptele respective. Verificându-le în evidenţele operative am constatat că două dintre acestea aveau antecedente pentru infractţuni de natură judiciară, fiind cunoscute de ofiţerii de la biroul de profil Am solicitat sprijinul ofiţerului care-i anchetase, respectiv Adi Mitroescu, şi cazurile au fost rezolvate, cei doi recunoscând comiterea furturilor. Am făcut apoi o informare la conducerea combinatului, care a dispus desfacerea contractului de muncă al celor doi, după îndepărtarea acestora părând că nu se vor mai comite astfel de fapte. Cel putin aşa speram!

Cu ocazia cercetării acestor fapte am constatat că furturile fuseseră favorizate de haosul care exista în folosirea acestor vestiare, care erau, în esenţă, nişte încăperi prevăzute cu o masă lungă şi bănci, având înşirate de-a lungul pereţilor dulapuri metalice de circa 50 cm, alocate fiecăruia dintre muncitorii secţiei. Înainte de începerea turei muncitorii îşi schimbau hainele de oraş cu cele de lucru, încuindu-şi fiecare vestiarul cu un lacăt. Tot în vestiare muncitorii îşi serveau şi gustarea, în timpul pauzei de la jumătatea schimbului. Încăperile în care erau vestiarele nu erau încuiate, oricine putea intra şi ieşi, indiferent de oră! Actul normativ care reglementa paza bunurilor, Decretul.231/1974, prevedea că organele de militţe pot stabili măsuri, cu termene şi responsabilităţi, în domeniul asigurării pazei şi securităţii obiectivelor şi bunurilor. În baza acestor prevederi am redactat o adresă către conducerea combinatului şi şefii de secţii şi ateliere prin care am dispus ca aceste încăperi să fie închise şi asigurate, cheia fiind păstrată la şeful de secţie sau atelier, ori la un maistru desemnat pe fiecare schimb de către aceştia. Accesul în vestiar era permis cu un sfert de oră înainte şi după fiecare schimb, precum şi în timpul pauzei de masă. Dacă cineva avea nevoie să intre în vestiare în afara acestor perioade de timp, în care în încăperile respective se aflau majoritatea muncitorilor din tură,, era trecut într-un caiet special, aflat la responsabilul desemnat să păstreze cheia. După trimiterea adreselor, semnate şi ştampilate cu ştampila miliţiei municipale, am prelucrat prevederile acestora, timp de mai multe zile consecutiv, în timpul şedinţei operative ce se ţinea în fiecare dimineaţă prin intermediul staţiei speciale tip dispecerat, ce avea posturi de emisie- recepţie în fiecare dintre birourile persoanelor cu funcţii de conducere din combinat, unul dintre posturi fiind instalat şi in biroul pe care-l aveam alocat în combinat noi, ofiţerii de economic. Apoi am efectuat mai multe controale la vestiare, pentru urmărirea modului în care erau respectate măsurile stabilite, aplicând sancţiuni contravenţionale unui şef de secţie şi câtorva maiştri care nu asiguraseră respectarea măsurilor dispuse. Măsurile stabilite şi sancţiunile aplicate au avut efect, nemaînregistrându-se plângeri privind furturi din vestiare, cel puţin în perioada în care am avut responsabilităţi în obiectiv. O altă categorie de fapte care ne-a dat de furcă erau sustragerile de metanol, substanţă chimică produsă în combinat, care putea fi folosită drept carburant la autoturismele proprietate personală. Furturile erau generate de penuria de carburanţi din acea perioadă, benzina distribuindu-se pe atunci persoanelor fizice pe cartelă, în limita a 20 de litri pe lună, şi favorizate, pe de o parte, de anumite deficienţe in paza proprie a combinatului (împrejmuire necorespunzătoare), iar pe de altă parte de preţul scăzut al metanolului. Cum favoriza preţul scăzut furturile? Simplu! Pe atunci era in vigoare o lege, Legea 59/ 1968 privind comisiile de judecată, republicată în 1973, care dezincrimina furturile cu o valoare mai mica de 500 lei, considerandu-le abateri de competenta comisiilor de judecata, care funcţionau în fiecare unitate economică sau instituţie, fiind sancţionate cu măsuri de influenţare obştească recte mustrare cu avertisment ori amendă de la 50 la 2000 lei. Ei, şi dat fiind preţul scăzut al metanolului, pentru ca sustragerea acestuia să fie considerată infracţiune, trebuia să fie subtilizată o cantitate mai mare de 50 de litri. Ori, se fura fie cu rezervorul Daciei, care avea vreo 30 de litri, fie cu canistre de câte 20 de litri. Necazul n-ar fi fost că se fura, Combinatul producea destul metanol încât cantităţile sustrase să fie insignifiante. Necazul constaîn aceea că metanolul era foarte toxic, ingerarea unei cantităţi infime, de doar 20 de mililitri, producând orbirea iar una puţin mai mare, provocând moartea! Şi se înregistraseră câteva cazuri de acest gen!

Pentru combaterea acestui gen de fapte, recte eliminarea pericolului, am apelat iarăşi la ajutorul prietenului meu Marin Popescu, şeful Biroului Circulaţie. Cu sprijinul său am montat indicatoare de circulaţie care interziceau accestul autoturismelor pe aleile care se desprindeau din drumul european, ocolind combinatul. Angajaţii combinatului veneau cu autoturismele personale pe aceste alei, parcându-le pe lângă gard ori intrând chiar în obiectiv, prin nişte goluri din împrejmuire. Am solicitat conducerii combinatului să refacă împrejmuirea, iar după montarea indicatoarelor de interzicere a accesului pe alei, am dat mai multe raite împreună cu Ilie Vilău, notând numerele de înmatriculare ale autoturismelor parcate lângă gard, precum şi ale celor ce pătrunseseră în incintă. Acestea au fost comunicate Biroului circulaţie, care a dispus măsuri de sancţionare a posesorilor acestora. Conducătorii auto care pătrunseseră în incintă, au beneficiat în plus şi de câte o amendă pentru nerespectarea regulilor de acces, aplicată de noi, ba chiar şi de câte o sancţiune cu diminuarea salariului, aplicată de conducerea combinatului, în urma informării primite! După vreo două-trei acţiuni din astea, nu prea mai găseai autoturisme pe lângă combinat. Măsurile preventive pot fi foarte eficiente dacă sunt bine gândite şi nu le faci doar aşa, în dorul lelii, pentru a trage nişte beţe în statistică!