O noua semnificatie a Zilei Nationale?

Intr-un emotionant articol, ,, Ne mor simbolurile nationale si odata cu ele… murim si noi ca neam”, publicat pe site-ul S.C.M.D. in prima decada a lunii iulie, domnul col.(r) Ioan Misu Naon isi exprima profunda dezamagire generata de lipsa cetatenilor de rand ai urbei de la festivitatea organizata de autoritatile locale in piata Teatrului National din Craiova cu prilejul Zilei Drapelului, simbol al existentei noastre ca stat national unitar, suveran, liber si independent.
Desi articolul m-a miscat si am vibrat la unison cu trairile autorului, sant gata sa pariez pensia mea pe luna viitoare, intreaga sau ciuntita in urma recalcularii, ca nici la festivitatile organizate pentru sarbatorirea Zilei Nationale in piata nu va fi nici pui de maica, cu exceptia oficialilor si a celor care spera sa fie invitati la asa-zisa tuica fiarta oferita in holul Primariei sau unde se va organiza protocolul de dupa parada garzii de onoare. Situatia se va schimba insa daca reprezentantii gastii portocalii aflata la butoane vor avea inspiratia sa anunte ca infometatilor Craiovei li se va arunca in scarba un ciolan cu fasole sparlit din ratia celor care au ajuns sa defileze, asa cum se arata intr-un articol din 27 octombrie (“Cei din primele randuri”, Marin Neacsu, Stiri.com.ro) in bocanci de modele diferite, pentru ca umila si umilita armata romana nu-si mai permite sa-si echipeze corespunzator angajatii. Atunci piata va fi plina si vom avea prilejul sa-i vedem la stiri pe mandrii nostri olteni cum se calca in picioare pentru o portie de mancare asa cum i-am vazut zilele trecute luptandu-se pentru o sticla de ulei si o punga de cartofi oferite la jumatate de pret de un supermarket de pe Calea Bucuresti intr-o batjocoritoare noapte a reducerilor.
Cu toata tristetetea ce ma incearca, trebuie sa recunosc ca in articolul susmentionat, domnul col.(r) Ioan Misu Naon are profunda dreptate. Da, ne mor simbolurile nationale. Ne mor, pentru ca cei mai uneste pe romanii de azi? Care este ideea, care este idealul, care sunt exemplele capabile sa coaguleze atat elitele cat si poporul de rand, de la vladica pana la opinca, cum se spunea candva, in urmarirea si realizarea unui scop comun?
Actul de la 1 Decembrie 1918 venea dupa ce, mai bine de o jumatate de secol, mari evenimente istorice ( revolutia de la 1848 cand s-a strigat “noi vrem sa ne unim cu tara”, formarea statului national roman la 1859, cucerirea deplina a independentei de stat la 1877 ca si marea conflagratie mondiala de la inceputul secolului trecut) adusesera pe val personalitati marcante, care au stiut sa convinga si sa inflacareze masele largi populare, care au stiut sa se orienteze prin culisele politicii internationale, sa faca jocuri diplomatice subtile, sa exploateze conjuncturile interne si externe favorabile. In mediul politic al vremii convietuiau personalitati de exceptie precum Ion I.C. Bratianu, Alexandru Vaida Voievod, Iuliu Maniu, Vasile Goldis, Stefan Cicio Pop, episcopul Iuliu Hossu, si altii, care nu au precupetit nici un efort si nu au pregetat sa-si puna la dispozitie chiar averile personale pentru realizarea statului national unitar roman.
In vreme ce azi, pe scena politica evolueaza, preponderent, tot felul de pigmei. Guvernul e condus de o tabachera, un maruntel, si la propriu si la figurat, ai carui oameni de incredere, cadorisiti cu functii importante, nu se dau jos din pat fara o spaga de minim 50000 de euro, diplomatia de un raspopit care s-a evidentiat doar prin jocuri erotice in jacuzzi, primarii marilor orase se remarca doar prin eficienta cu care colecteaza spaga, inclusiv de la amaratii care vand pepeni pe trotuare, cele mai costisitoare lucrari publice se dau unor firme de partid in care ai surpriza sa gasesti alaturi soti ai celor mai inalti demnitari ai statului asociati cu interlopi dovediti, cu ani grei de puscarie in spate.
In afara rolului jucat de marile personalitati ale timpului si de prezenta masiva a populatiei la marea adunare de la Alba Iulia, un rol important in realizarea actului de la 1 Decembrie 1918 si a statului national unitar roman la avut constituirea garzilor nationale in care, alaturi de soldati veniti de pe front, s-au inscris, “de bunavoie”, muncitori, tarani si intelectuali. Ele au fost mana inarmata a poporului impotriva unitatilor militare si de alta natura folosite de Ungaria pentru a impiedica unirea si apoi consolidarea unirii. Garzile au primit un sprijin masiv din partea populatiei, “muncitorii ziua lucrau iar noaptea indeplineau serviciul de patrulare”, noteaza un contemporan in amintirile sale.
Ori,credeti ca masele populare ar raspunde azi chemarilor unui Gelu Visan, Radu Berceanu, Wiliam Branza, Doru Popoviciu, Silviu Prigoana, Elenei Udrea sau chiar marelui Basescu insusi?
Intr-o tara in care s-au luat cele mai drastice masuri de austeritate din Europa cum pot sta cei carora li s-au taiat pensiile si salariile, cei carora li se reduc continuu subventiile si ajutoarele primite de la stat, inclusiv laptele praf pentru sugari, cei care sunt agresati periodic cu noi taxe si impozite precum recenta taxa de cogenerare ascunsa in factura de plata a energiei electrice, cei ale caror drepturi castigate in instanta nu le sunt acordate sub falsul pretext ca nu sant bani, in timp ce acolitii mafiei portocalii ii primesc cu ghiotura pentru constructia unor inutile sali de sport,de exemplu, in localitati in care nu mai gasesti decat pensionari amarati, pentru ca tinerii care ar putea sa le foloseasca s-au bejenit mai rau ca pe vremea hunilor, cum pot sta toti acestia alaturi de spoliatorii si asupritorii lor? Cum pot sta cei ce, in marea lor majoritate, se imbraca de la second-hand sau de pe tarabele din targuri pe care stau gramezi de haine urat mirositoare aruncate de occidentali, alaturi de cei din gratiile puterii si amantele sau amantii lor care-i sfideaza cu haine, pantofi si accesorii valorand zeci de mii de euro?
Cat despre statul national unitar, suveran si independent a carui nastere ne pregatim sa o sarbatorim la 1 Decembrie, ce sa mai spunem?
Cei care vor sa se eternizeze la putere se cramponeaza de butoane cu sprijinul unei formatiuni politice care cere, fatis si ritos, scoaterea din Constitutie a acestei sintagme. Solicita, de asemenea, o reorganizare administrativ-teritoriala care sa includa o regiune ale carei granite au fost trasate candva prin Dictatul de la Viena. Guvernul conduce tara nu dupa propriile idei ci dupa cum porunceste, fara sa se ascunda, reprezentantul F.M.I. Iar ieri, am citit in presa locala ca mai multi tineri din Craiova, care, e adevarat, au savarsit fraude pe internet, vor fi extradati pentru a fi judecati si condamnati in S.U.A., incalcandu-se un principiu de drept potrivit caruia nici un stat nu-si poate extrada proprii cetateni.
Si atunci, ce sa mai caute oamenii de rand la sarbatorirea unui stat al carui rol se limiteaza din ce in ce mai mult doar la strangerea de impozite si taxe; unui stat care nu le poate asigura un minim de conditii pentru un trai decent; unui stat care le desfiinteaza spitalele iar in cele ramase nu le asigura nici macar vata necesara dezinfectarii locului unde urmeaza sa fie injectati cu medicamentele aduse de acasa, daca isi pot permite; unui stat care ii lasa la bunul plac al raufacatorilor; unui stat care, prin glasul celui mai inalt reprezentant al sau, le spune: “Descurcati-va singuri, popor lenes si nerecunoscator; iar daca nu va convine, emigrati”!? Ce sa mai caute, domnule colonel? In afara de ciolan cu fasole, bineinteles!

Iancu BATA

Clanurile epocii Traian

O crima de un dramatism rar intalnit, careia i-a cazut victima un sportiv american, crima de la Giurgiu, readuce ca tema centrala de dezbatere publica existenta clanurilor interlope. In ultima vreme, a devenit evident nu numai ca acestea au proliferat, ci si ca a crescut, in mod spectacular, gradul lor de violenta. Ce fac autoritatile in acest sens? Raspunde statul roman cum se cuvine acestui tip de provocari? Sau, dimpotriva, creeaza conditii pentru ca asemenea clanuri sa prolifereze?

Un clan este un grup infractional, alcatuit din romi sau din etnici romani sau fiind construit prin mixaj. In mod obligatoriu, exista un numar de interlopi inarmati, violenti, care nu are prea multe ezitari in a incalca legea si care isi asigura accesul la bogatie prin jefuirea concetatenilor. Pentru a-si asigura imunitatea, au instituit omerta, o lege a tacerii, a carei incalcare este grav sanctionata. Cu alte cuvinte, este pedepsit oricine vinde informatii autoritatilor. A doua masura este chiar includerea in grup a unor reprezentanti ai respectivelor autoritati. S-a ajuns in situatia in care, pretutindeni, lumea interlopilor interfereaza cu oameni ai legii, cu politicieni si cu oameni de afaceri locali. O parte insemnata din avutia cetatenilor care muncesc si chiar a pensionarilor, si, implicit, o parte importanta a avutiei nationale, este deturnata spre interlopi. In felul acesta, ei dobandesc o si mai mare putere, avand de acum instrumentele necesare pentru a controla societatea, in general, si lumea politica, in special. De aceea, nu intamplator, clanurile interlope au devenit principalii vectori electorali pe care mizeaza partidele aflate la guvernare.

Tot ceea ce am consemnat mai sus reprezinta adevaruri cunoscute, partial sau total, de catre orice cetatean roman. Stim ca, din aceasta perspectiva, pericolul de a ne indrepta intr-o fundatura este uriasa. Haideti, in continuare, insa, sa vedem ce nu stim decat putini dintre noi.

Putini dintre noi stiu ca regimul Traian Basescu se bazeaza, in mare masura, pe clanurile de interlopi. Contrar aparentelor, activitatea lor, desi tolerata si chiar incurajata, este in acelasi timp si monitorizata. In timp ce politisti, inspectori financiari, vamesi, primari locali, deputati si senatori, presedinti de consilii judetene si prefecti colaboreaza sau chiar se integreaza in aceste clanuri de interlopi, reprezentanti ai serviciilor secrete le studiaza cu atentie toate miscarile. Astfel incat statul roman are, in principiu, daca ar dori, capacitatea de a le anihila simultan sau pe rand. Si de a-i scoate din ring si pe complicii lor. Dar de ce ar face asta statul, care beneficiaza de prezenta presedintelui - jucator? Daca domnul Traian Basescu are interesul de a le urmari cu atentie activitatea, pentru ca, de cate ori este nevoie, clanurile de interlopi sa rezolve unele lucruri murdare, lasand puterea cu mainile curate, si daca, cunoscandu-le activitatea, le poate dirija, evident prin interpusi, pentru a le transforma in vectori ai campaniei electorale, la fel de adevarat este ca acelasi Presedinte Traian Basescu nu are absolut niciun interes sa curete clanurile mafiote.

Asa se explica unele semnale contradictorii care ne parvin. Pe de o parte, Presedintele decredibilizeaza, demonizeaza si destructureaza Politia, utilizand ca argument si faptul ca nu actioneaza impotriva clanurilor de interlopi, pe de alta parte, tot el, impreuna sau separat cu fratele domniei sale, cultiva legaturi personale cu asemenea clanuri. Poate ca la mijloc exista si un interes financiar. Nu stiu, dar cu certitudine exista un interes politic.

Iar pentru a incheia, semnalez ca bomboana pe coliva a pus-o domnul Victor Ponta. Ieri, la Antena 3, cand, pe buna dreptate, a semnalat ca, din perspectiva clanurilor de interlopi, descentralizarea Politiei, punerea acesteia in subordinea administratiei locale, este mediul ideal pentru dezvoltarea si propasirea clanurilor de interlopi in epoca Traian. 

                                                                                       Sorin  Rosca  Stanescu

Penes Curcanul in varianta moderna

Va prezentam "Penes Curcanul" - in transcrierea d-ului col. (r.) Ilie Batca. 
Peneş cu arcanul 
Pe drumul de costişă ce duce către NATO,
În gândul lui, sergentul zicea c-a-mbulinat-o,
De-o fi să sune goarna, să plece la război,
Că-i sunt dotaţi colegii, cu puşti, din doi în doi,
Aceşti pifani destoinici, mărşăluind cuminţi,
Precum, odinioară, părinţii de părinţi.
În salopete rupte, de să le plângi de milă,
Tanchiştii, trei la număr, târăsc de o şenilă
Ce-o descălţase tancul departe de cazarmă,
La nici o oră după ieşirea la alarmă,
Artileriştii-înjură în timp ce, la fălcele,
Se-nhamă, să urnească un tun din alea grele,
Din urmă, două MIG-uri tractate-s la teren,
Că-n rezervor, se pare, n-au strop de kerosen,
Pe fluviu, în amonte de Giurgiu, abia trec
Trei torpiloare trase spre NATO, la edec,
De marinarii care n-au mai ieşit în larg
De când avea şi stemă drapelul, pe catarg,
Fanfara, încropită dintr-un tambur major
Şi-un toboşar, dă semnul s-o ia mai la picior,
Căci, într-un punct strategic (ce doar pe hărţi există!),
Vrea premierul Oastea s-o treacă în revistă.
Apare premierul, semeţ ca un pandur,
Privind spre militarii de foame rupţi în cur
Şi inima în pieptu-i bătea, mai să i-l spargă,
Văzând pe Gabi Oprea pe o mârţoagă şargă
Şi mult se minunează şi nici că-i vine-a crede
Când stele, cu toptanul, pe umerii lui vede,
Cascheta-i era spartă, tunica descusută
Şi-avea mai scurţi nădragii cu douăşcinci la sută,
Lăsând în văzul lumii o gheată scâlciată,
Dar fruntea lui teşită părea încoronată
Cu străluciri de stele primite de pomană,
În scurta-i carieră, de-acest distins Izmană,
Căci bietul om, slab, palid, abia mai poate duce
Opt stele ce, pe umeri, ca soarele străluce.
Se miră Cabinetul, iar premierul, bravul,
Se-nclină la ministru (precum îi e năravul)
Şi-i zice cu blândeţe: „De unde vii, Găbiţă?”
„Vin tocmai de la Şefu`.” „Şi cum e dânsul? „Criţă.”
„Dar aste stele multe, cum, cine ţi le-a dat?”
„Chiar şeful dumitale, doar nu le-oi fi furat.”
„Şi pentru care fapte?” „Ştiu eu… Cică drept plată
Că am trădat partidul, dar asta prima dată,
Şi am venit la dânsul, cu trădători, cu tot.”
„Dar ce rang ai, Găbiţă?” „Am rang de… mafiot!”
… Discursul de rigoare sfârşindu-l, premierul
Dă încă o dovadă că nu-i lipseşte flerul,
Făcând el spre miniştri un semn cât mai discret,
De-o parte-i şi de alta, întregul Cabinet
Zâmbeşte, la comandă, şi dau toţi cu piciorul
În Oastea umilită, precum întreg poporul… 

                          Discipolii  lui  Munchausen

                                                                               de   Iancu  Bata

                                                                                                                      

            Incepand cu 12 august curent, in presa centrala si locala au fost publicate o serie de articole referitoare la recenta descoperire a unui tezaur din monede de aur pe santierul arheologic de la Desa, din sudul judetului Dolj. Majoritatea autorilor acestora, citand declaratiile domnilor Florin Ridiche, arheolog,  coordonatorul santierului si Mihai Fifor, directorul Muzeului Olteniei, califica descoperirea ca fiind ,,primul tezaur monetar din aur descoperit in Oltenia”.

             Nu stiu daca tezaurul a fost catalogat astfel de catre cei doi  specialisti nominalizati mai sus, desi in multe articole sintagma apare intre ghilimele, ca citat din declaratiile acestora, ori este vorba doar de o interpretare a celor prezenti la conferinta de presa. In orice caz, chiar daca reprezentantii presei au etichetat tezaurul ca fiind primul descoperit in Oltenia, nu am vazut nici o interventie ulterioara a domnilor Ridiche si Fifor care sa dezminta aceasta calificare, ceea ce inseamna  ca aura de gestionari ai primei descoperiri de acest gen  pe teritoriul Olteniei le convine de minune.

            Nu am nimic de impartit nici cu domnul Fifor, nici cu domnul Ridiche. Nefiind istoric, arheolog sau muzeograf nu aspir la o glorie stiintifica ce ar putea fi stirbita de cea a domniilor-lor, si nici nu am de gand sa candidez la vreo demnitate publica vizata de domnul ex-secretar de stat. Dar, de dragul adevarului, consider ca trebuiesc lamurite cateva lucruri.

             In fosta mea calitate de ofiter de interne, am participat in anul 1982,  alaturi de alti politisti doljeni, unii celebri in epoca ( Cherbel, Turturica), la recuperarea unui tezaur descoperit de un grup de sezonieri care efectuau lucrari agricole intr-o vie din Dudasul Schelei, judetul Mehedinti. Tezaurul a fost insusit si impartit intre muncitori, care, din ignoranta, au topit si transformat o parte din el, rezultand peste zece kilograme de metal pretios. Colectivul coordonat de colonelul Turturica a reusit, totusi, sa recupereze 63 monede si mai multe bijuterii din aur, printre care doua inele domnesti si doua bratari masive, precum si 53 monede din argint. Structurile politienesti din Gorj si Mehedinti au recuperat, de asemenea, un numar insemnat de monede din aur si argint.

                Marimea impresionanta a tezaurului si insemnele heraldice de pe unul dintre cele doua inele din aur(scutul, coiful si acvila) i-au determinat pe istorici sa emita ipoteza ca tezaurul a apartinut fiului lui Mircea cel Batran, Mihail I, de asemenea domn al Tarii Romanesti(1418-1420), disparut in conditii necunoscute in urma unor confruntari militare din zona Severinului. Inelul pomenit s-a dovedit, ulterior, a fi cel mai vechi inel de aur cu pecetea Tarii Romanesti. Alaturi de acesta, tezaurul cuprindea monede cu mare valoare numismatica, ducati venetieni din aur scosi intre 1339 si 1414, printre care unul rarisim, batut de dogele Michele Morosini in 1382 (o piesa extrem de rara in lume, o alta aparitie nemaifiind semnalata de peste un secol), florini din aur, pusi in circulatie de Ludovic de Anjou (1342-1382) si Sigismund de Luxemburg, regi ai Ungariei, precum si Ecus Couronne, emisi de Carol al VI-lea, rege al Frantei, denumire ce a traversat secolele, regasindu-se azi in cea a monedei europene, ecu.

             Datorita unor impedimente de ordin administrativ, tezaurul nu a putut fi reunit, parti din acesta aflandu-se astazi la Muzeul Olteniei din Craiova, Muzeul Portilor de Fier din Drobeta Turnu Severin si Sucursala Gorj a Bancii Nationale.

              In martie 2003, cu ocazia Zilei Politiei Romane, la Muzeul craiovean de Arta a fost organizata o expozitie unde, alaturi de alte obiecte din patrimoniul cultural-national recuperate de politistii doljeni de-a lungul vremii, a fost expus si acest tezaur. Totodata a fost editata si publicata si o brosura, RESTITUTIO, supliment al revistei MERIDIAN, unde, intr-un interesant articol, domnul doctor Toma Radulescu, seful sectiei de istorie a Muzeului Olteniei, elogia anchetele politistilor doljeni soldate cu recuperarea vestitului tezaur traco-getic din secolul al IV-lea i.Hr.,descoperit la Craiova si insusit de ocupantii germani in anii 1917-1918. Pe baza documentelor acestor anchete, conform normelor dreptului international, statul german a fost obligat sa restituie statului roman tezaurul craiovean insusit pe nedrept. Era amintita, de asemenea, fructuoasa colaborare din perioada interbelica, intre politie si jandarmerie, pe de o parte, si acad.dr. C.S.Nicolaescu-Plopsor pe de alta parte, soldata cu recuperarea celor doua tezaure gotice de la Cosoveni din secolele IV-V d.Hr., a splendidului tezaur de podoabe medievale de la Covei-Dolj, pastrat la Muzeul National de Istorie a Romaniei, a tezaurului de tetradrahme dacice descoperit la Pielesti si a multor altele.

           In aceasi brosura, la paginile 31-32, sub semnatura domnului dr. Toma Radulescu, si a domnului Mihai Dutescu, director al Muzeului Olteniei la acea data, era publicata o lista cuprinzand descrierea sumara a unui numar de 29 tezaure din monede diverse aflate in colectiile Muzeului Olteniei, descoperite in zona noastra pe parcursul ultimului secol, la a caror recuperare au contribuit politistii doljeni

         Lungului sir al celor care si-au adus contributia la redobandirea acestor valori istorice i se adauga acum domnul Gheoghe Balas Cristian, de la postul de politie Scaesti, cel care a descoperit de fapt tezaurul de la Desa si care, intr-un gest ce onoreaza atat persoana domniei-sale cat si profesia de politist, l-a predat celor in drept, comunicand descoperirea autoritatilor. Cinste lui.

            Numai ca, fara a-i desconsidera gestul, tezaurul de la Desa nu este primul tezaur din monede de aur descoperit in Oltenia, asa cum au afirmat, sau au lasat sa se creada, intr-o tacere ce-i discrediteaza ca specialisti, domnii Ridiche si Fifor. Imi cer scuze pentru acest termen dur, dar, spre deosebire de cei care au publicat sintagma in articolele lor, luand de bune afimatiile de la conferinta de presa, acesti domni, prin natura profesiilor si ocupatiilor lor, trebuiau sa stie ce se afla in patrimoniul Muzeului Olteniei si sa cunoasca lucrarile publicate in domeniu. Ori poate, in calitatea sa de politician, domnul Fifor s-a molipsit de la altii din aceeasi tagma, obisnuiti sa-si aroge merite ce nu le apartin si sa faca tot felul de promisiuni, uitate imediat ce si-au vazut sacii in caruta?

               Desi nu sant specialist in  istorie,  bazandu-ma doar pe cunostinte de cultura generala si pe bunul simt, indraznesc sa afirm, fara a minimaliza importanta reala a descoperirii, ca recentul tezaur de la Desa  nu are o valoare istorica si numismatica deosebita, monedele fiind de data relativ recenta, emise intre 1848 si 1868, napoleonii si ducatii austrieci aflandu-se si azi in circulatie, gasindu-se cu miile in posesia rromilor caldarari din Oltenia. In plus, este destul de evident, cred, ca tezaurul nu are nici o legatura cu castrul roman de la Desa, ci mai degraba cu perioada comunista in care detinarea aurului era interzisa persoanelor fizice, cei cel tezaurizau cautand pe orice cale sa-l puna la adapost de  frecventele descinderi ale militiei la cei susceptibili a detine astfel de valori.

             In ceea ce priveste tezaurele descoperite pe teritoriul Olteniei, anterior acestui asa-zis prim tezaur, recomand celor neincrezatori in cele relatate de mine, sa consulte brosura Restitutio, supliment al revistei Meridian, pe care o pot gasi la Biblioteca judetana Teodor si Aristia Aman, cotele P 62952 – 62954.  La pagina 3 si urmatoarele pot citi articolul domnului dr. Toma Radulescu despre contributia politiei la cresterea patrimoniului Muzeului Olteniei, inclusiv prin recuperarea unor tezaure,  in paginile 7-13 gasesc descrieri si fotografii color ale unor piese din cele de la Dudasul Schelei si Rast, iar la final, descrierea sumara a celor 29 de tezaure din colectiile acestei prestigioase institutii, pastorite astazi chiar de domnul Fifor. Recomand, de asemenea, articolul domnului dr.Silviu Purece (lector universitar la Facultatea de Istorie a Universitatii Lucian Blaga din Sibiu) intitulat Structura pe emitenti a tezaurelor romane imperiale descoperite pe teritoriul Olteniei ( in Buridava, VI, 2008, Rm. Valcea, p.55-72) in care se refera inclusiv la un alt tezaur descoperit anterior la Desa, constituit din monede emise in perioada cuprinsa intre domniile imparatilor Nero si Commodus (web.ulbsibiu.ro/silviu.purece/). Sau pagina Dobridor de pe Wikipedia in care se aminteste de tezaurul descoperit in 1932 in aceasta localitate doljeana, studiat de acad. dr. C.S. Nicolaescu-Plopsor. Ale carui lucrari ar trebui sa fie cunoscute, cred eu, de coordonatorul santierului arheologic de la Desa. Altfel, numele domniei-sale se poate oricand transforma din Ridiche in Ridichol.

Si vicepresedintele Corpului National al Politistilor confirma concluziile din articolul " Politia lui Pristanda"

Intr-un interviu publicat in editia din 5.08.2010 a Jurnalului National, vicepresedintele Corpului National al Politistilor confirma  cele relatate de mine inca din luna iunie, in cele doua parti ale articolului Politia lui Pristanda, referitoare la procesul intentionat de slabire a capacitatii de actiune a Politiei Romane precum si concluzia ca in urma asa - zisei reforme realizata de guvernarea portocalie, din institutie vor pleca politistii capabili, fiind pastrati incompetentii angajati pe baza de pile si relatii, fara pregatire profesionala adecvata.http://www.jurnalul.ro/special/interviuri/reforma-lui-igas-face-din-politie-varza-de-bruxelles-586692.html

Ministrul de interne confirma semnalarile din "Politia lui Pristanda"

Ministrul de interne, Traian Igas, confirma cele relatate in partea a doua a articolului Politia lui Pristanda, aratand ca peste 60 000 de poltisti au fost incadrati fara a avea nici o pregatire in domeniu,multi pe baza de pile si relatii.http://www.realitatea.net/traian-igas-30-000-de-oameni-din-m-a-i-sunt-angajati-pe-pile_858446.html

Ziua Tricolorului

 

NE MOR SIMBOLURILE NAŢIONALE

ŞI

ODATĂ CU ELE... MURIM ŞI NOI CA NEAM

                                                                                                        De  Ioan  Misu  Naon

       De ziua DRAPELULUI TRICOLOR, simbol al existenţei noastre ca STAT NAŢIONAL UNITAR, suveran, liber şi independent, între naţiunile lumii, am trăit un cumplit sentiment de singurătate şi izolare faţă de poporul căruia îi aparţin, pe care l-am slujit şi căruia i-am jurat credinţă până la moarte, popor care era absent de la festivitatea aniversară.

    Festivitatea care altă dată era un prilej de bucurie pentru trecutul glorios şi speranţa pentru viitorul de mâine, care reunea idealurile şi năzuinţele cetăţeanului de rând cu cele ale “politicianului binevoitor”, s-a dovedit a fi un eşec, săvârşit pe furiş, fără ca poporul să afle.

     Lipsa cetăţeanului de rând de la o asemenea manifestare, a golit-o de conţinut, ducând-o spre ridicol şi fanfaronadă. Un ridicol care aruncă în derizoriu instituţii importante ale statului, care nu au nici o vină pentru absenteismul popular şi penibilul pe care politicienii actuali îl generează prin acţiunile lor iresponsabile. Ca militar şi cetăţean-patriot m-am simţit azi umilit lângă DRAPELUL care m-a însoţit pe parcursul întregii mele cariere, pe care îl port în suflet şi pe care am jurat “să-l apăr ca pe lumina ochilor”.

    M-a nemulţumit şi întristat pe de o parte fronda cetăţeanului care umilit, minţit şi desconsiderat de actuala guvernare nu a dorit să participe la festivitate, dar şi atitudinea camarazilor mei activi, blazaţi, îngrijoraţi de ziua de mâine, timoraţi şi stânjeniţi de compania unor oficialităţi pentru care nu nutresc decât dispreţ şi neîncredere, în cuvântul şi acţiunile lor.

      Ceremonia cu pricina mi-a lăsat impresia că a fost săvârşită din obligaţie şi “LA ORDIN” fără a avea nici încărcătura cuvenită de patriotism şi nici puterea de a transmite mesajul cuvenit, o adunare PESTRIŢĂ a unor funcţionari blazaţi care nu mai cred nici ei în ceea ce fac şi ceea ce reprezintă.

      Prin ceea ce au săvârşit ieri cei prezenţi în Piaţa Teatrului Naţional din Craiova de ZIUA DRAPELULUI am avut senzaţia că au omorât atât SIMBOLUL NAŢIONAL NUMIT DRAPEL cât şi spiritul său.

     Mediocritatea, superficialitatea şi lipsa de profesionalism au caracterizat festivitatea de ieri de la CRAIOVA şi pe protagoniştii ei, reuşind să ducă în derizoriu un simbol, pentru care unii înaintaşi şi-au dat chiar şi viaţa. La o asemenea activitate ARMATA MAI BINE LIPSEA…..

        “DACA DRAGOSTE NU E……

                              NIMIC NU E……”

Cu mâhnire şi revoltă sufletească un militar care suferă când vede cum mor simbolurile neamului romanesc.

                                                         Colonel (r.)

                                                                 IOAN MIŞU NAON

P.S.

      Am avut totuşi o mare satisfacţie, care mi-a umplut sufletul de speranţă, când am văzut că BISERICILE DIN CENTRUL CRAIOVEI erau pline de oameni bătrâni, dar şi tineri. Mai avem încă o speranţă şi o redută spirituală BISERICA NEAMULUI, prin ea vom renaşte ca NEAM şi ne vom recâştiga ÎNCREDEREA în VIITOR.