duminică, 8 octombrie 2017

Vacile din Rast

Într-una din zilele primăverii lui 1989, cred că prin luna mai, eram ofiţer de serviciu pe miliţia judeţeană. Criza care cuprinsese societatea românească a acelor ani se adâncise, şurubul se strângea tot mai tare, starea de nemulţumire a populaţiei se generalizase şi se adâncea continuu, fapt pentru care de la centru se emiteau ordine peste ordine, menite să menţină situaţia sub control. Cred că şefii cei mari de la Bucureţti se aşteptau ca buba să pleznească pe undeva, întrucât emiseseră un ordin potrivit căruia ofiţerii de serviciu din unităţile teritoriale trebuiau să raporteze telefonic ofiţerului de serviciu pe IGM, din două în două ore, care este situaţia în judeţele patriei. Asta pe lângă raportările uzuale efectuate prin dispeceratul unităţii, referitoare la evenimente produse pe terutoriul de competenţă, acţiuni desfăşurate, rezultatul acestora şi ce mai era de raportat. Era o zi de sâmbătă, ziua de sâmbâtă liberă din lună în care nu se lucra, s.r.l.-ul, cum îi spuneam toti. De la săptămâna redusă lunară, nu de la societate cu răspundere limitată, S.R.L., cum aţi gândi majoritatea celor de astăzi, care n-aţi prins ori eraţi micuţi în acele vremuri. Zi liberă fiind, era linişte, prin clădire nu erau prea multe cadre. Să fi fost trecut de douăsprezece jumătate când mă sună şeful de post de la Rast, Boruz parcă era, şi-mi raportează că pe izlazul de la Ghidici zac cadavrele a câtorva zeci de vaci, aparţinând IAS Rast. Acestea fuseseră scoase dimineaţa la păscut apoi după ceva vreme începuseră să se umfle şi să cadă pe pajişte. I-am cerut să stabilească numarul lor şi să se asigure ca acestea să fie trimise urgent la Abatorul Podari. După ce am terminat discuţia cu şeful de post am mers la locţiitorul şefului Miliţiei judeţene, Valerică Dabu, care efectua serviciul de permanenţă la comandă, pentru a-i raporta informaţia. Nu l-am găsit, nici la el în birou, nici la structurile a căror activitate o coordona, judiciar, criminalistic, cazier.Am întrebat la punctul de control iar subofiţerul aflat în post mi-a raportat că ieşise din unitate. Atunci am pus mâna pe telefon şi i-am raportat situaţia ofiţerului de serviciu principal, care asigura serviciul de zi la nivelul întregului inspectorat judeţean al Ministerului de interne şi se afla în anticamera cabinetului şefului de inspectorat, colonelul Ion Sandu. După care l-am sunat la domiciliu pe nea Costică Lătăreţu, ofiţerul specialist unu al Biroului economic al Miliţiei municipale, care avea în responsabilitate industria alimentară, şi l-am rugat să meargă la Abatorul Podari, unde urmează să sosească mai multe transporturi de la IAS Rast conţinând cadavrele unor vite moarte în condiţii suspecte.
Nu au fost necesare prea multe cuvinte, locotenent colonelul Lătăreţu era meseriaş, a înţeles imediat despre ce este vorba şi ce avea de făcut. Între timp se făcuse ora unu, oră la care trebuia să raportez la IGM ce se întâmpla prin judeţ şi, deşi nu aveam acceptul ofiţerului de permanenţă la comandă, am raportat cu titlu informativ situaţia de la Rast, precizând că voi reveni cu amănunte. La puţin timp s-a înapoiat în unitate şi locotenent colonelul Dabu, care a venit la camera ofiţerului de serviciu şi m-a întrebat dacă avem ceva evenimente. I-am spus ce se întâmplase la Rast, i-am relatat şi că raportasem la IGM, dar n-a făcut nici un comentariu, plecând în biroul său, situat de partea cealaltă a culoarului de la etajul întăi al clădirii de pe Amaradia. După o vreme, pe la două - două şi ceva, m-a sunat nea Costică Lătăreţu de la Abator şi mi-a comunicat că fuseseră aduse în total 64 de vaci şi juninci, precizându-mi în detaliu numărul acestora pe grupe de vârstă. Majoritatea erau vaci mature, aflate în lactaţie. Dispusese efectuarea necropsiei şi urma să mă sune mai târziu, să-mi comunice concluziile preliminare. La nici zece minute de la discuţia cu nea Costică, aud sunând telefonul special TO, în cabinetul şefului miliţiei. Merg acolo, ridic receptorul şi mă prezint: - Căpitan Bâţă, ofiţer de serviciu la Miliţia judeţului Dolj ! - Căpitane, sunt Zezeanu, de la Comitetul judeţean de partid. Ai auzit de mine, mă ia el tare, ştii cine sunt? - Ştiu, tovarăşe secretar, sunteţi secretarul Comitetului judeţean cu probleme de agricultură! Era unul din corifeii judeţului, ocupa, împreună cu alţi câţiva, a doua poziţie după primul secretar. Acesta avea cinci adjuncţi, pe poziţii egale cel puţin teoretic, ca să zic aşa: secretarul cu probleme organizatorice, cel cu propaganda, cel cu probleme economice, cel cu agricultura şi cel cu probleme speciale, numit uneori şi secretarul cu organele). - E bine atunci, dacă ştii! Ia zi-mi, ce este prin judeţ, aveti evenimente deosebite? - În judet este linişte, tovarăşe secretar, nu avem evenimente deosebite. Cu excepţia unei situaţii deosebite la Rast, unde au murit din cauze necunoscute peste 60 de vaci. - Ei, 60 de vaci! Au murit câţiva viţei bolnavi şi 3-4 juninci! De unde-ai scos 60 de vaci? - Avem un ofiţer la Abator unde în acest moment se efectuează necropsia cadavrelor pentru a se stabili cauza mortţi. Majoritatea sunt vaci in lactaţie, atâtea (şi i-am spus cifrele, pe care nu mi le mai amintesc, acum) între trei şi cinci ani, atâtea între unu şi trei ani, atâtea între şase luni şi un an, atâtea sub şase luni! - Băi, tu nu eşti întreg la cap? Las-o aşa cum spun eu! Şi să nu mai afle nimeni despre asta, clar? - Îmi pare rău, dar am raportat deja la Inspectoratul General al Miliţiei! - Ce-ai făcut? Ai raportat deja la Bucureşti? Ţi-ai bătut cuie-n talpă, căpitane! De ce-ai făcut asta? - Îmi pare rău, tovarăşe secretar, dar avem ordinele noastre, pe linie de miliţie! - Ce ordine, băi, ce miliţie, eşti nebun la cap? Fii atent la mine, îţi dau eu ordin acuma! Dă imediat telefon la Bucureşti, la ai tăi, şi spune-le că a fost o informaţie falsă! Spune-le că ai verificat şi nu se confirmă, că ai fost dezinformat, că a fost doar un zvon, te descurci, vezi tu! - Îmi pare rău, dar nu pot face asta! Vacile sunt deja în abator, iar noi avem ordinele noastre, pe linia noastră! - Ţi-ai bătut singur cuie-n talpă, căpitane! Fii atent c-ai încurcat-o cu mine! Şi mi-a trântit telefonul!
Între timp se făcuse iarăşi ora de raportat la Bucureşti, am raportat de urmare datele pe care le aveam de la nea Costică Lătăreţu, după ce mai avusesem o discuţie telefonică cu acesta. Trimisesem între timp şi echipa de cercetare de la judeţ la faţa locului. Între timp, în ora următoare, Zezeanu m-a mai sunat de două ori, trântind şi bufnind, încercând cu tot felul de ameninţări să mă facă să retractez cele raportate la Bucureşti! - Nu mai pot, tovarăşe secretar, am raportat deja de urmare, inclusiv structura pe grupe de vârstă a animalelor decedate. Şi am raportat că se efectuează cercetări pentru stabilirea împrejurărilor şi a cauzelor care au condus la producerea evenimentului. În jurul orelor patru şi jumătate - cinci, văd că se deschide uşa încăperii în care efectuam serviciul şi intră inspectorul- şef, colonelul Ion Sandu. Un tip dur, aspru, i se spunea Putere! Venise la Dolj cu vreun an înainte de pe funcţia de locţiitor al comandantului vestitei U.S.L.A., Unitatea Specială de Luptă Antiteroristă. Înainte de a fi locţiitorul şefului acestei unităţi, fusese şeful Şoimilor, serviciu din cadrul unităţii ce includea însoţitorii de bord, adică luptătorii conspiraţi în rândul pasagerilor liniilor aeriene ce trebuiau să intervină pentru anihilarea eventualilor terorişti. Pentru preluarea funcţiei de la Dolj, venise în Craiova direct din Australia, unde o însoţise pe Elena Ceauşescu ce efectuase o vizită în acea ţară-continent! - Ce este pe aici, tinere? - m-a întrebat, blajin, cu diplomaţie, după ce-i dădusem raportul. - Avem un eveniment pe linie de agricultură, la Rast, unde au murit 64 de vaci din cauze necunoscute. - Aha ! Şi, mai ştie cineva de treaba asta? - Am raportat la IGM, în conformitate cu prevederile ordinului nr. .... care prevede raportarea telefonică din două în două ore! - Măi, dar mie de ce nu mi-ai raportat, măi? - Am raportat ofiţerului de serviciu principal? - Ai raportat ofiţerului de serviciu principal! Ia să vedem! Şi pune mana pe telefonul interior de pe care sună la cabinetul său! - Măi, Vlade, ţi-au raportat cei de la miliţie ceva cu nişte vaci? Aha! Aha! Măi, şi mie de ce nu mi-ai dat telefon, măi? Apoi se întoarce iaraşi către mine. - Măi, de nu nu mai sunat şi pe mine, măi. Trebuia să mă suni acasă! - Nu mi-am permis să vă sun acasă, tovarăşe colonel. Ştiam că sunteţi în concediu. Am procedat conform instrucţiunilor care reglementează serviciul de zi, am raportat celor specificaţi în instrucţiuni! - De unde ştiai că sunt în concediu? - Se vorbeşte prin inspectorat! - Da, măi, dar ar fi trebuit totuşi să mă suni acasă. Ofiţerul principal e de la filaj. Ce să ştie unul de la filaj? - Am procedat conform instrucţiunilor! - Bine, măi, mai vedem! Şi a plecat. Seara târziu s-a întors şi echipa de cercetare de la Rast, a întocmit raportul de eveniment iar cei de la Dispecerat l-au transmis la Statul major din IGM. A doua zi, la ora opt, am predat serviciul de zi celui care m-a înlocuit şi ar fi trebuit să plec acasă, eram liber după serviciu. Dar ţi-ai găsit! Am fost luat în primire de şeful poliţiei judetene şi de un adjunct. - Ce-ai făcut, Bâţă, ne-ai pus bine cu cei de la partid, ai? Zezeanu ne-a cerut să te trecem în rezerva. Ori să dispari din judeţ, în cel mai bun caz! Şi dăi şi scrie la rapoarte până-n jurul prânzului. Cum am fost sezizat, la ce oră, ce măsuri am luat, cu cine am vorbit, ce-am zis eu, ce-a zis ăla, ce-a zis ălălalt... Am fost lăsat în pace şi-am ajuns acasă abia pe la ora două. Nu prea-mi mai ardea de mâncare, totuşi am ciugulit ceva şi m-am culcat, mă simţeam epuizat, stors de vlagă! A doua zi, luni, trebuia să merg la serviciu, ziua liberă după serviciul de zi fusese cea de duminică, din care jumătate o petrecusem scriind rapoarte. Atât era liberul după serviciu, 24 de ore, nu se pomeneau compensări, plata dublă pentru orele lucrate în timpul sărbătorilor legale ori alte bunătăţi din astea de care beneficiază poliţiştii de astăzi. Teoretic, cel puţin! Am plecat spre sediul miliţiei cu inima grea, mă gândeam ce-or face cu mine, nu era de glumă să cazi în dizgraţia şefilor, te trezeai mutat la dracu-n praznic în cel mai bun caz. Era o epocă a minciunilor, a raportărilor fictive, a ascunderii şi transfigurării realităţii. Nu se agrea adevărul frust, se preferau exagerările, retuşările, disimulările, pasarea responsabilităţilor. Cei aflaţi în funcţii de conducere erau gata de orice pentru a fi pe placul şefilor mai mari şi pentru a-şi păstra funcţiile şi privilegiile. Nu toţi, dar.... Am intrat în sediu cu inima grea, cum vă spusei, împovărat de gânduri negre! Când colo, ce să vezi! Şefii zâmbitori, nevoie mare, doar că nu m-au luat în brate şi nu m-au pupat când m-au văzut! Ce se întamplase? Cazul de la Rast nu fusese singular în ziua precedentă, în ţară se întâmplase acelaşi lucru şi în alte trei judeţe: Braşov, parcă, Giurgiu şi nu mai ştiu care! Spre deosebire de Dolj însă, factorii responsabili din aceste judeţe nu raportaseră niciunul, Ceauşescu aflase nu ştiu pe ce cale şi se lăsase cu căderi de capete, cu numeroase destituiri, mai exact. De la partid, de la securitate, de la miliţiile judeţene! Ai noştri, în schimb, stăteau în lojă, fuseseră daţi exemplu! Zilele următoare am fost tratat cu respect şi consideraţie iar colonelul Ion Sandu, zis Putere, şeful inspectoratului, a ordonat ca din acel moment să nu mai efectuez serviciul de zi la miliţie ci la inspectorat, la uşa cabinetului său, ca ofiţer de serviciu principal! Altă viaţă, nu mai stăteam în cizme şi cu centura pe burtă, ci în ţinută civilă, la costum şi cravată. Domnia nu a durat mult însă, ci doar vreme de vreo cinci -şase servicii, pentru că au venit evenimentele din decembrie ’89, care au măturat vechea structură organizatorică.
Dar să revin la acea zi de luni. În unitate a sosit colonelul Firescu, dacă-i reţin exact numele, din cadrul Direcţiei Cercetări Penale a Inspectoratului General al Miliţiei, sub a cărui coordonare s-a efectuat ancheta privind vacile de la Rast. Cercetările au stabilit că păşunea pe care au fost duse vacile la păscut conţinea şi plante de rogoz, numit în zonă şi ţipirig, plante care în perioada înfloririi, în anumite condiţii de umiditate deveneau toxice. În noaptea de vineri spre sâmbătă plouase, dimineaţa pajiştea era încă umedă, iar ingerarea rogozului jilav provocase moartea celor 64 de vaci. S-a dispus cercetarea în stare de arest a directorului IAS Rast, Ciobanu, a şefului fermei de vaci, inginerul Iulian Silişteanu şi a şefului pajiştilor din zona Calafatului, Popescu Ion parcă se numea, care au fost introduşi în arestul Miliţiei Băileşti. Iorgu Bobeică, şeful poliţiştilor băileşteni din acea vreme, mi-a povestit că în cursul serii premergătoare procesului cu publicitate lărgită, ce urma a fi desfăşurat la Casa de cultură a oraşului, mai încăpătoare decât o sală de şedinţă a Judecătoriei, a fost sunat de şeful miliţiei judeţene care i-a ordonat să-i pună în libertate iar a doua zi, la prima oră, să asigure prezenţa acestora la intrarea în sediul Comitetului judeţean de partid. Bobeică s-a executat iar a doua zi cei în cauză au fost primiţi de Ion Traian Ştefănescu, care le-a comunicat că Ceauşescu personal dispusese judecarea lor în stare de libertate, sugerându-le că ar fi indicat să-i trimită o telegramă de mulţumire. Lucru pe care aceştia l-au şi facut, mulţumiţi că au scăpat mai uşor decât colegii lor de la Ferma de berbecuţi din Filiaşi, care cu puţină vreme înainte fuseseră arestaţi şi judecaţi cu mare tam-tam, într-un proces cu publicitate lărgită, la care fuseseră aduşi spre luare aminte reprezentanţi din toate unităţile zootehnice doljene. Şi acolo muriseră un număr mărişor de berbecuţi, iar cei consideraţi responsabili zăceau încă în penitenciar. Neglijenţa era aspru sancţionată în acea perioadă în care grija faţă de avutul public nu era doar o vorbă în vânt iar sacul de bani al statului nu era doar o traistă în care să-şi înfigă mîinile până la coate chiar unii dintre cei care ar trebui s-o păstorească!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu